Evanghelia zilei

În vremea aceea s-au sfătuit arhiereii și bătrânii poporului împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, și L-au dus la Pilat, zicând: Răstignește-L! Răstignește-L! Zis-a lor Pilat: Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină! Iudeii i-au răspuns: Noi avem Lege și, după Legea noastră, El trebuie să moară, că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Și a intrat iarăși în pretoriu și I-a zis lui Iisus: De unde ești Tu? Iar Iisus nu i-a dat niciun răspuns. Deci, Pilat I-a zis: Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez și putere am să Te răstignesc? Iisus a răspuns: N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de sus. De aceea, cel ce M-a predat ție mai mare păcat are. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus și a șezut pe scaunul de judecată, în locul numit «pardosit cu pietre», iar evreiește Gabbata. Și era Vinerea Paștilor, cam la ceasul al șaselea, iar Pilat a zis iudeilor: Iată, Împăratul vostru! Deci au strigat aceia: la-L! la-L! Răstignește-L! […]Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe Cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-i ridice. Deci, au venit ostașii și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi și ale celuilalt care era răstignit împreună cu el. Dar, venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu l-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul dintre ostași cu sulița a împuns coasta Lui și îndată au ieșit sânge și apă. Și cel ce a văzut a mărturisit și este adevărată mărturia lui.
Sunt răscolitoare cuvintele pasajului evanghelic de astăzi. Textul este din Evangheliei după Ioan și ne mărturisește despre condamnarea și crucificarea Domnului Iisus Hristos. Pătimirile Mântuitorului au fost și sunt un examen de conștiință și pentru cei de atunci dar și pentru noi cei de astăzi. Cu câtă răutate și naivitate au strigat cei din vechime: Răstignește-L! Răstignește-L! Câtă naivitate și rea credință au unii dintre noi care-I doresc din nou răstignirea.
Pe dealul Golgotei a fost ridicat un nou altar, iar Fiul lui Dumnezeu este cel care se jertfește pentru iertarea păcatelor lumii întregi. Pironit de cuie, străpuns de suliță, lovit fără milă, acestea au fost „darurile” pe care creatura le-a oferit Izbăvitorului. Însă prin Învierea Sa lemnul Crucii, din obiect de tortură a devenit sfânt odor vrednic de cinstire. Prin Cruce cerul se unește cu pământul, iar omul se înalță spre Dumnezeu. Sfânta Cruce este o școală a smereniei și a jertfei pentru fiecare creștin care se închină Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul așa spunea: Bunul Dumnezeu rânduiește pentru fiecare om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a ne chinui, ci pentru a urca de pe cruce la cer.
Pr. Dumitru PĂDURARU