„Suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici și le-a spus lor, pe cale: Iată ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor și a cărturarilor, și-L vor osândi la moarte; Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească și să-L răstignească; dar a treia zi va învia. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se și cerând ceva de la El. Iar El a zis ei: Ce voiești? Ea a zis Lui: Zi ca să șadă acești doi fii ai mei, unul de-a dreapta și altul de-a stânga Ta, întru împărăția Ta. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu știți ce cereți. Puteți, oare, să beți paharul pe care-l voi bea Eu și cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezați? Ei I-au zis: Putem. Și El a zis lor: Paharul Meu veți bea și cu botezul cu care Eu Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta și de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. Și auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi frați. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Știți că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele și cei mari le stăpânesc. Nu tot așa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. Și care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă. După cum și Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.”
După ce Domnul nostru Iisus Hristos a rostit „Pilda lucrătorilor tocmiți la vie”, în drum spre Ierusalim, El a vorbit ucenicilor Săi despre cele pe care le va pătimi și despre condamnarea Sa la moarte. Amintind despre aceste evenimente, Mântuitorul a încheiat spunând că după trei zile de la moartea Sa El va învia. Dacă ne punem în locul Sfinților Apostoli, cred că și în noi ar arde inima. Ei fuseseră martorii multor evenimente deosebite: vindecări, învieri din morți, potolirea furtunii; iar acum auzeau că va veni clipa despărțirii. Tocmai pentru că această despărțire era una greu de imaginat, sufletele ucenicilor erau întristate. Domnul Hristos le-a arătat Sfinților Apostoli cui trebuie să slujească și cum să slujească. Exemplu s-a dat pe Sine: El Fiul lui Dumnezeu n-a venit să I se slujească, ci El Însuși se face pildă de slujire; și mai mult decât atât: Își dă viața Sa ca preț de răscumpărare pentru păcatele lumii. Toate pătimirile Sale au fost pași spre Înviere și Înălțare.
Sf Ioan Iacob de la Neamț, așa ne învață: „Prieten bun câștigă-ți plânsul și „Rugăciunea lui Iisus”, / Căci plânsul stinge focul veșnic, iar ruga te înalță-n sus.”
Pr. Dumitru PĂDURARU