Evanghelia zilei

„Și îndată Iisus a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulțimea. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage. Și făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe țărm. Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă și au strigat. Căci toți L-au văzut și s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei și le-a zis: «Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!». Și s-a suit la ei în corabie și s-a potolit vântul. Și erau peste măsură de uimiți în sinea lor; căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată. Și trecând marea, au venit în ținutul Ghenizaretului și au tras la țărm.”
Cheia înțelegerii acestui fragment biblic o descoperim în penultimul verset: anume, ucenicii „erau peste măsură de uimiți în sinea lor; căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoșată”. Așa ne putem explica uimirea Sfinților Apostoli pe care au trăit-o atunci când Domnul Iisus Hristos i-a îndemnat ca ei să hrănească mulțimile; dar și tulburarea lor, atunci când L-au văzut pe Domnul Hristos mergând pe apă ca pe uscat. Aveau inimile împietrite și adunaseră în ele multe întrebări fără răspunsuri. Nu știau să se mai fi întâmplat așa ceva.
În cazul ucenicilor lucrurile s-au lămurit; mai greu este cu noi cei care trăim încorsetați doar în ceea ce știm sau se poate explica cu ajutorul științei. Pentru inimile reci și sterpe Dumnezeu îngăduie încercările care vin asupra noastră. O inimă rece exacerbează egoismul, mândria și lipsa de comuniune dintre frați. În acest ocean învolburat al vieții, auzim glasul blând al Mântuitorului: „Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!”.
Sfântul Nectarie de la Eghina așa ne învață: Caută-l zilnic pe Dumnezeu, dar caută-L în inima ta, nu in afara ei.
Pr. Dumitru PĂDURARU