Evanghelia zilei

„Și a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; și, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Și, vorbind, i-a zis: «De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce». […]Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: «Învățătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat». Și răspunzând, Iisus le-a zis: «Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice».”
Cele două evenimente amintite de pasajul evanghelic de astăzi – blestemarea smochinului neroditor și alungarea negustorilor din templu – s-au petrecut după Intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu le-a arătat ucenicilor că, deși acel smochin era crescut frumos, nu avea roade. Or, doar roadele sunt cele care dau dimensiune și consistență vieții unui urmaș al Domnului Hristos. Apoi Mântuitorul a pregătit templul, alungând de acolo pe cei care doar în aparență slujeau lui Dumnezeu. Vânzătorii de animale și schimbătorii de bani se foloseau de numele lui Dumnezeu și de sfințenia templului nu pentru a se mântui, ci pentru interesele lor mercantile. Ei se îmbogățeau speculând evlavia celor care veneau la templu. Domnul Hristos a fost foarte tranșant: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema!”. Cu Dumnezeu nu se face negoț sau afaceri. Când Îi oferim sufletele noastre, să fim convinși că este cea mai profitabilă afacere, deoarece ne aduce câștiguri însutite și înmiite.
Părintele Iustin Pârvu așa spunea: pentru bani, omul se duce până la capătul lumii. Pentru Dumnezeu, de cele mai multe ori, nu se duce nici la biserica de peste drum.
Pr. Dumitru PĂDURARU