Evanghelia zilei

„Și a intrat Iisus în templu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei. Și a zis lor: «Scris este: ‘Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari!’». Și au venit la El, în templu, orbi și șchiopi și i-a făcut sănătoși. Și lăsându-i, a ieșit afară din cetate la Betania, și noaptea a rămas acolo. Dimineața, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; și văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și a zis lui: «De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac»! Și smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: «Cum s-a uscat smochinul îndată»? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: «Adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci și muntelui acestuia de veți zice: Ridică-te și aruncă-te în mare, și așa va fi».”
Când a intrat în templu Domnul Iisus Hristos a alungat de acolo pe schimbătorii de bani și pe cei care făceau negoț în acel loc sfânt al iudeilor. Apoi, El a vindecat orbii și șchiopii care erau în templu, ca semn văzut al puterii și autorității Sale divine. În finalul pasajului evanghelic de astăzi vedem că Mântuitorul a blestemat un smochin. Ne putem întreba pe bună dreptate: oare de ce a blestemat smochinul? Sfântul Evanghelist Matei ne amintește că smochinul era crescut lângă drum și era frumos înfrunzit. Făcând o paralelă cu felul de a fi al omului putem conchide că rodul nu s-a mai maturizat, nu s-a mai plinit, deoarece i s-a luat puterea de a înțelege și de a lucra cele plăcute lui Dumnezeu. Deoarece smochinului îi lipseau roadele, el a devenit un simbolul al nerodiri, al frumuseții fără finalitate înveșnicită. Nu este suficient doar să auzi Cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să și rodești prin acest cuvânt. Iar cei care nu rodesc sau nu vor să rodească, pierd șansa de a deveni plinitori ai poruncilor divine.
Sf Ioan Iacob de la Neamț, așa ne învață: „Un dram de viață cât mai este, / În lumea asta să trăiești, / Jertfește-l numai pentru suflet, / Și lasă grijile lumești.”
Pr. Dumitru PĂDURARU