Evadarea din societatea imediată

Dreptul de a trăi: banii și tehnologia informației
Populația României este vulnerabilă în prezent la două tipuri esențiale de discriminări : prima, fundamentală, se referă la proliferarea sărăciei majore prin agravarea polarizării socio-economice ; a doua, la fel de importantă (deși ușor mascată de ), se raportează la accesul indivizilor la informații vitale pentru supraviețuirea lor într-o societate globalizată ca cea de azi. Așadar, banii și tehnologia informației stabilesc astăzi cine are dreptul la viață și cine nu. Despre bani se discută mult, specializat și de ani de zile, de accea eu nu voi insista aici.
Dar despre handicapul societăților ce vin din lumea a treia în fața tehnologiei informației și a media, numai câțiva specialiști emit semnale de alarmă pertinente, și asta se întâmplă mai ales în Occident, la standardele căruia suntem invitați a ne alinia pentru a nu ne autoexclude din cursa supraviețuirii.
Recomand, așadar, ca lectură esențială la tema de față, cartea publicată de Pascal Josèphe (eminent specialist în media, format la Școala Superioară de Jurnalism de la Lille și licențiat al Institutului de Studii Politice din Strasbourg), sub titlul „La société immédiate” (Societatea imediată), Editura Calmann-Lévy, 2007, încă netradusă în românește.
Omul dominat de media nu are trecut și nici viitor
Obsesia autorului este deriva posibilă a internetului asupra cunoașterii, asupra informației și a relațiilor sociale, utilizând în cercetarea sa multiple cunoștințe de istorie, sociologie, psihologie, psihanaliză, neuroștiințe, filozofie. Obiectul canalelor media de astăzi (presa scrisă și audio-vizuală, internetul) este un individ care este scos din contextul său istoric și este centrat într-un prezent continuu, fără punere în perspectivă, fără cauzalitate și fără consecințe. În Occident, unde grosul populației active este deja contectat la media, societatea a evoluat în general destul de omogen sub raportul cuceririi și achiziționării de comportamente adecvate acestor noi valori derivate din tehnologia informației : evaziunea în imaginar și înțelegerea rapidă a lumii. Dar în țările subdezvoltate, precum România, urmând criteriul conectivități la media, s-a creat deja o falie categorică între populația conectată la media și populația (numeroasă) care a rămas în afara acestui trend care nu e, totuși, o simplă modă, ci o necesitate vitală, pentru că reprezintă însăși cultura atașată civilizației actuale. Populația « clasică » trăiește, așadar, după legile lente și normele deontologice ale axiologiei și vitezei secolului trecut, în timp ce populația conectată la media « zboară » după alte legi : « această nouă concepție asupra timpului, accentuată prin instantaneitatea rețelelor numerice, generează o presiune nouă asupra ansamblului de dimensiuni ale vieții sociale : media, politică, justiție, economie, creație, frumusețe, sex. » (traducerea mea) Avem, prin urmare, în nișele de origine estică recent integrate în lumea globalizată, două lumi care nu se prea ating, care evoluează diferit și în direcții diferite.
Totalitarismul seduce din nou
Discriminarea urmând criteriul sărăciei se suprapune discriminării ce urmează criteriul accesului la tehnologia informației. Două tranchilizante socio-culturale induc astăzi media, în mod greșit : pe de o parte, iluzia posibilității realizării democrației în direct, ceea ce este o manipulare uriasă(după ce închide televizorul, un individ marginal se va trezi iar și iar în cea mai neagră excluziune socială și economică.) ; pe de altă parte, individualismul radical cultivat de media nu prea face casă bună (ci chiar injoncțuine logică totală) cu mirajul identității culturale comune promovat de media. Societatea actuală este dominată de hiperindividualism, de mania imediatității (vreau acum, totul, pe loc), de eșecul proiectelor colective, de revendicarea generalizată a drepturilor individuale. Aceste trăsături sunt cu atât mai puternice în lumea noastră post-comunistă, cu cât ele au devenit seducătoare deja în Statele Unite și Occident. Următorul pas logic, dacă nu vom face nimic pentru a atenua faliile create și fiziologia de fractură socială, ar putea fi revenirea totalitarismului, ca principiu garant al coeziunii sociale. Oh, nu, de nu s-ar repeta acest coșmar ! Se pare că numai jurnaliștii (de calitate) și bloggerii (jurnaliștii de internet), numiți de autor corpuri intermediare, ar mai putea face ceva.