Eutanasierea unui pacient la cererea acestuia va fi pedepsită cu închisoare de la unu la cinci ani, parlamentarii Subcomisiei de analiză a codurilor micșorând pedeapsa propusă de Ministerul Justiției. Articolul 188 privind uciderea la cererea victimei – în urma votului de miercuri al subcomisiei parlamentare – va avea următorul text : „Uciderea săvârșită la cererea explicită, serioasă, conștientă și repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestate medical, cauzatoare de suferințe permanente și greu de suportat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani”.
Parlamentarii au aprobat, cu majoritate de voturi, varianta propusă de UDMR, respectiv de deputatul Marton Arpad.
De altfel, deputatul UDMR, a propus, luni, micșorarea pedepsei de la unu la cinci ani, apreciind că pedeapsa este mult mai mare în raport cu pedepsele prevăzute pentru celelalte infracțiuni.
„Acest articol vorbește de eutanasie. Există țări în care este dezincriminată. În mod evident, la noi așa ceva nu se poate, din varii motive. Toate bisericile resping această idee, dar avem o formă destul de constrânsă în definiție. (…) Este vorba de a ajuta să scape de suferință o persoană care a solicitat expres, de multe ori, conștient acest lucru. Mi se pare că pedepsele date la această faptă sunt prea mari față de celelalte”, a afirmat Arpad.
De altfel, luni, președintele Comisiei juridice a Senatului, senatorul PSD Toni Greblă, a cerut la dezbaterile asupra Codului penal, eliminarea articolului referitor la uciderea la cererea victimei, întrucât adoptarea articolului ar da „un mesaj nu tocmai foarte bine înțeles de public”, chiar dacă textul conține și pedeapsa care ar fi acordată pentru săvârșirea unei astfel de infracțiuni.
„După părerea mea, este inacceptabil un asemenea text. (…) Aceasta ar fi o infracțiune comisă din milă. Nimeni nu are dreptul să decidă când, din milă, trebuie să ridice viața unei persoane”, a afirmat senatorul PSD.
Prof. univ. Valeriu Cioclei, care a făcut parte din Comisia de elaborare a Codului penal, a explicat că este important să se facă o distincție foarte clară între eutanasie și această variantă atenuată a uciderii, formulată în proiectul de cod. „Eutanasia, după știința mea, nu este legiferată în Europa decât în trei țări, în Olanda, Belgia și Elveția și presupune ca persoanei respective să i se aplice o intervenție medicală sub supraveghere pentru a i se întrerupe viața. Noi nu la așa ceva ne-am gândit aici. (…) Ceea ce vrem noi să incriminăm aici se referă în primul rând la acele fapte comise de persoane extrem de apropiate, intim legate de victimă, persoane care nu mai pot suporta suferința acesteia” – a explicat el.
Profesorul a dat exemplu cazul petrecut în urmă cu 15 ani, în Franța, al unei mame care își ucisese fiica autistă, în vârstă de 23 de ani, cu o pernă, după ce aceasta suferise chinuri groaznice și după ce s-a lovit de un sistem sanitar nepregătit să trateze astfel de persoane și maladii. „E o faptă foarte dureroasă și foarte gravă pentru cel care și-a asumat o asemenea faptă, care poartă pedeapsa în sine. Nu este ușor să faci așa ceva. Din cauza aceasta, ne-am gândit să introducem această variantă a uciderii. Ne-am gândit să o numim ucidere, și nu omor pentru a o putea scoate din antecedența de la art. 187”, a mai spus Cioclei.
Propunerea Ministerului Justiției în acest caz prevedea că „uciderea săvârșită la cererea explicită, serioasă, conștientă și repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestate medical, cauzatoare de suferințe permanente și greu de suportat se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani”.
În expunerea de motive a actului normativ se arăta că a fost expres reglementată infracțiunea de ucidere la cererea victimei, ca o formă atenuată a omorului, reînscriind astfel reglementarea nu doar pe linia tradiției existente în dreptul nostru (art. 468 C. pen. din 1936), ci și în tradiția majorității codurilor europene (§ 216 C. pen. german, § 77 C. pen. austriac, art. 143 alin.(4) C. pen. spaniol, art. 134 C. pen. portughez, art. 114 C. pen. elvețian, § 235 C. pen. norvegian).
„Reintroducerea acestui text se impunea însă, înainte de toate, ca urmare a noului regim al circumstanțelor atenuante consacrat de partea generală. Într-adevăr, dacă în reglementarea actuală, împrejurarea avută în vedere în art. 188 poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară, ducând astfel la aplicarea unei pedepse sub minimul special, în noua reglementare, chiar reținând o atenuantă judiciară, pedeapsa aplicată nu se va mai situa obligatoriu sub acest minim. De aceea, pentru a permite aplicarea unei pedepse care să corespundă gradului de pericol social al acestei fapte, era necesară o reglementare legală distinctă. În fine, a fost preferată denumirea marginală de ucidere la cererea victimei și nu cea de omor la cererea victimei, pentru a exclude această faptă dintre antecedentele omorului calificat prevăzut de art.187 lit. e)”, se arăta în expunerea de motive a noului Cod penal.
