Europa, între a fi și a se pretinde civilizată

Afluxul de refugiați cu destinația Europa este subiect de presă, motiv de scandal, explicația pentru tot felul de nenorociri și țapul ispășitor pentru cel mai mare dintre rele – terorismul. Nici nu e de mirare atâta vreme cât necunoscutul provoacă teamă, pe de o parte, și îndeamnă la dat cu părerea, pe de alta. Adică exact ce fac o parte dintre europeni și foarte mulți români. Își dau ușurați frâu liber frustrărilor și profită de orice oportunitate de a arăta cu degetul către alții care par a fi mai proști, mai răi, mai nașpa decât ei. În sfârșit stau și ei la masa bogaților și fac judecăți de valoare cu privire la amărâți, uitând de unde au plecat și cine sunt. N-au empatie, sunt implacabili și insensibili, se erijează în poporul civilizat care-și respectă femeile, nu ca alții, sunt dintr-un aluat superior și nu suportă barbarismele. Și cel mai tare, cu inima curată acum, în post, le e teamă de islamizare. Pentru ei migranții sunt numere, bărci, islamiști, medievali, orice altceva decât oameni. Poate tocmai de aceea nu se prea apleacă nimeni să afle mai multe despre motivele pentru care vin în Europa, de unde vin, ce caută, câți sunt, cine sunt. Să se pună în locul lor nici nu poate fi vorba. Din România sunt plecați la muncă în străinătate aproximativ 4 milioane de cetățeni. Bună parte dintre aceștia nu sunt de cea mai bună calitate, și mă refer aici la educație sau, mai degrabă, lipsa ei, dar tocmai asta-i face pe unii să se simtă mai în siguranță. Ducă-se, pe ăia nu ni-i asumăm! Cu ceilalți, medici, IT-iști, artiști, ne mândrim, sunt produsul școlii românești, au gene de daci. Vi se are că românii au invadat și sufocat realmente Europa? Comparativ, la nivelul întregului continent, din Siria provin circa cinci milioane de refugiați. Ei vin în Europa nu ca românii, pentru o viață mai bună, ci pentru o viață și-atât. De ce nu-i ajută celelalte țări arabe care nu sunt în război?! Asta e întrebarea care se pune la nesfârșit, oricâte răspunsuri ar primi, oricâte argumente li s-ar aduce. De fapt nici n-o pune nimeni pentru a afla un răspuns, ci doar de dragul disputei. Ei bine, țările arabe din jur chiar primesc refugiați. I-au primit încă de la începutul conflictului din Siria. În taberele din Iordania, Liban și chiar Turcia sunt, de departe, cei mai mulți refugiați. Regatul Hașemit al Iordaniei de pildă, aflat exact în sudul Siriei, are tabere de refugiați care constituie adevărate localități, sunt milioane de sirieni care au preferat să se oprească aproape de țara lor, tocmai pentru a se putea întoarce repede acasă când va fi pace. Prezent în Parlamentul European pentru a atrage atenția cu privire la această chestiune încă dinaintea exodului către Europa, regele Iordaniei le-a solicitat europenilor un exercițiu de imaginație tocmai pentru a înțelege cu ce se confruntă țara sa. Ca să înțelegem dimensiunea fenomenului de migrație a populației a explicat că e ca și cum cei 11 milioane de locuitori ai Belgiei s-ar muta, peste noapte, în Franța. Fără să ia cu ei mai nimic, fără carduri și bani. Parlamentarii au ascultat, restul europenilor habar n-au avut și iată unde suntem astăzi. Xenofobia nu se combate cu statistici și studii, dar nu știu cu ce altceva. Dovadă a reacțiilor fără rost stă și raportul publicat de ONG-ul britanic Oxfam, potrivit căruia țările bogate au reinstalat doar o fracțiune dintre cei aproape cinci milioane de refugiați provenind din Siria. Organizația a publicat acest raport înaintea Conferinței Internaționale sub egida ONU prevăzute miercuri la Geneva, în cadrul căreia țările participante urmează să fie îndemnate să creeze locuri în vederea reinstalării unor refugiați sirieni. Și se reiterează că marea majoritate a refugiaților se află în țările vecine Siriei, devastată de un război care a intrat în al șaselea an. Potrivit Oxfam, doar trei țări bogate – Canada, Germania și Norvegia – au făcut mai mult decât ceea ce era necesar să facă – în funcție de situația lor economică – în primirea permanentă a unor refugiați. „Țările cu o economie puternică, cu servicii performante și infrastructuri dezvoltate pot reinstala imediat 500.000 de refugiați, dacă vor acest lucru”, susțin reprezentanții Oxfam. Abia asta e o chestiune de bunăvoință și civilizație. S-o demonstrăm, zic!