Europa este lumea lui Dumnezeu (I)

Căutând semnificația sintagmei „a fi european”, se ajunge uneori la o respingere a tradiției culturale românești. Cu mult timp înainte de a se vorbi despre România în raport cu Uniunea Europeană, în eseul care deschide volumul Alchimia existenței (volum apărut la Editura „Cartea Românească” în 1983), Alexandru Paleologu tratează o temă demnă de interesul nostru, al celor de azi: ce înseamnă a fi european. Alexandru Paleologu a urmat cursurile Facultății de drept și a fost un timp diplomat, apoi a urmat cursuri de regie la Facultatea de Teatru. A publicat eseuri despre pictură în Universul literar și Gândirea. Cartea de eseuri Spiritul și litera (1970) reprezintă debutul său în literatură, la 51 de ani. Deși a subliniat în această carte că nu este critic literar, Eugen Simion l-a contrazis, scriind în acest sens (în Scriitori români de azi, volumul III): „cine disociază în sfera ideilor (cine disociază, vreau să spun, cu talent) și dă judecăți de valoare despre cărți face, voit sau nu, critică literară”. Și Eugen Simion aceasta a considerat că a făcut Alexandru Paleologu în eseurile care au urmat: critică literară. L-a caracterizat totuși în primul rând ca moralist care a luptat împotriva prostului gust modern, sprijinindu-se pe moraliștii clasici: Pascal, Montaigne, La Rouchefoucauld, Chamfort.
„Înainte de a fi un critic hermeneut”, scrie Eugen Simion, „interesat de scenariul inițiatic al operelor, Al. Paleologu este un moralist. Unul dintre cei mai instruiți și mai fini din câți avem. Cărțile lui se citesc cu plăcere și satisfac, intelectualicește, pentru că moralistul nu sucește fraza, cum fac atâția, pentru a scoate din ea paradoxul, moralistul caută adevărul în anomaliile gândirii și neobișnuitul, sublimul în platitudinile ei.” Acest tip de moralist lipsește astăzi, când lumea pare că se grăbește spre orizonturi vagi, neclare. Libertatea înțeleasă ca lipsă a normelor, a unei ordini care structurează relațiile umane duce la o lipsă de contururi clare.
Revenind la Alchimia existenței și la eseul care deschide volumul, observăm că pentru Al. Paleologu contururile Europei sunt date de sfinți sau de cei care au impus o spiritualitate: „Cealaltă Europă, a lui Platon, a lui Meister Eckhart, a sfântului Bernard, a lui Ioan Scărarul, Europa artiștilor și a poeților, a lui don Quijote și a Matrionei, nu pierde nimic. Pentru ea, celelalte continente nu pot fi decât tot lumea lui Dumnezeu. Cu diavolii ei cu tot”.
(Monica PATRICHE, www.ziarulumina.ro)