Eu tac. De acum vorbiți voi

Mereu am respectat scrisul. Mereu am respectat cititorii. Am fost și sunt genul de autor care scrie fie și pentru un singur cititor. Când cineva își face timp pentru a-ți dărui atenție și a citi ceea ce scrii, ești obligat să fii la înălțime. În toți anii ăștia am scris așa cum am simțit. Așa cum am văzut eu lumea. A fost o mare bucurie să vă știu alături de mine.
Am râs, am plâns, am suferit, ne-am enervat, am făcut haz de necaz împreună. Am fost pe aceeași lungime de undă în unele situații. În altele ne-am contrazis. Unii mă iubesc. Unii mă urăsc. Alții sunt absolut indiferenți și sunt sigur că au trecut peste rubrica Dispensarul SF așa cum trec peste o băltoacă. M-aș bucura enorm ca după toată această experiență absolut minunată pe care am avut-o alături de voi să știu că am reușit să aduc o fărâmă de normalitate în vremurile astea ciudate.
Am spus de multe ori că scrisul e o disecție a autorului în public. Susțin și acum cu tărie asta. Doar că nu mai e nimic de disecat. Am ajuns la ultima celulă. De ceva vreme. Nu vă pot prezenta surogate. Nu pot să mă prefac a scrie. Atunci când cuvintele nu mai erup, respectul pentru cititor îl face pe autor să le pună în cui.
Vă spun că toate textele din această rubrică au fost adunate într-un volum pe care deja l-am trimis editurii Pavcon cu care colaborez de ceva vreme. Sunt în așteptarea unui răspuns. Voi anunța când și dacă volumul va prinde formă fizică. De vă veți dori această carte, veți primi toate detaliile.
Doresc să vă mulțumesc în mod public pentru că m-ați citit. Pentru că mi-ați dăruit timp și gânduri. Îmi cer iertare în mod public față de toți cei cărora le-am produs vreun disconfort prin articolele mele. Nu am scris vreodată ceva cu răutate, ci influențat de tot ceea ce vedeam în jur.
Doresc să mulțumesc întregii echipe de la Monitorul de Suceava, în special doamnei Dana Humoreanu și domnului Tiberiu Avram, pentru încrederea de a mă accepta printre colaboratori. Am învățat multe de la voi, alături de voi. Să scriu alături de cei mai buni jurnaliști a fost o mare onoare pentru mine.
Eu am tot vorbit până acum. Aici, pe pagina mea de facebook, în emisiunile de la televiziunile care mi-au făcut onoarea de a mă invita. E timpul tăcerii pentru mine, însă port o mare speranță că veți vorbi voi. Prin tot ceea ce faceți. Prin tot ceea ce lăsați în urma voastră. Prin felul în care vă comportați și vă educați copiii. Prin modul în care îi priviți pe cei de lângă voi. Prin fiecare gest pe care-l faceți și, nu în ultimul rând, prin respectul pentru limba română.
Am fost și sunt un autor de literatură SF și spre asta se vor îndrepta toate preocupările mele viitoare. Mă veți putea urmări pe Blogul Vindecătorului (haidamacflorin.wordpress.com). Despre realitate, numai de bine. Chiar dacă pe mine nu mă mai inspiră, ea e a noastră. A tuturor. A fost în puterea mea să o descriu. E în puterea voastră să o modificați după dorințele și gândurile voastre. Și, cine știe?, poate într-o zi normalul nu ni se va mai părea senzațional.