Eu- Hope Diversity

Norman Manea : De veghe la izbăvirea românilor
Alegerile de parlamentari europeni s-au încheiat. Ne găsim la ora bilanțurilor: polemici, analize, critici, episoade de nebunie politică, fragmente de delir politicianist. Finalmente, însă, după rețetă românească, se cheamă că avem parlamentari români la Parlamentul Europei, adică oameni care vor ști, mai bine sau mai rău, să ne reprezinte țara.
Ceea ce nu s-a încheiat, ci se găsește abia la început, este războiul politico- mediatic inițiat în Italia și în alte zone ale Uniunii Europene, inițial împotriva rromilor, dar extins, printr-un de acum vizibil procedeu de diversiune simbolică, asupra românilor, la grămadă.
Câtă vreme tirul unor cercuri politice și economice din Uniunea Europeană se menține reglat pe poporul român în ansamblu, văzut ca la grămezile de la rugby și demonizat fără drept de apel, apărarea românească trebuie exersată, conform Declarației Fundamentale a Drepturilor Omului, Constituției Europene și Constituției României. Evident, războiul mediatic anti-românesc și-a atins scopul: românii se cam tem să meargă acum în Italia, chiar și cu un simplu bilet de dat cu gondola pe canalele Veneției. Pentru că nici nu știi de unde poate sări, din ce rezervor al structurilor subterane ale mafii italiene, o petardă care să arunce din nou în aer pacea.
Cine poate apăra cel mai bine de lovituri mediatice externe populația care poartă acum prin Europa cetățenia română ca pe un stigmat? Cine poate reconfigura brandul de țară pe o axă valorică mai optimistă? Cine poate relansa speranța unei populații care este atât de traumatizată, încât, conform sondajelor de după alegerile de duminica trecută, nici nu s-a mai prea deranjat să iasă din casă și să voteze, știind de acum că „toți sunt o apă și un pământ” (politicienii, adică) și că nu merită prea multă încredere?
Soluții la situația politică anti-românească în curs de agravare sunt. Multe se găsesc în sfera culturii, în mesajele oamenilor de cultură, ale scriitorilor și jurnaliștilor serioși. Prin etalarea produselor culturale originale românești se pot obține efecte interesante de capitalizare a imaginii bunului român. În fond, cultura europeană, ce ar trebui să fie recuperatoarea neobosită a identităților și istoriilor care au făcut posibile civilizația europeană, nu este decât o imagerie de idei, simboluri, mituri și arhetipuri extrase din substratul arhaic al spiritualității. Rolul scriitorilor, în situații fără întoarcere ca cea de acum, după declanșarea puseului fascist anti-românesc din spațiul european, este acela de a stimula prin idei ieșirea din colapsul cultural, de a potoli tendințele extremiste, de a închide falsele piste create de mafia politico-mediatică ce instigă, de a face înțeles destinul omului european, de a susține dreptul la existență al tuturor culturilor, al tuturor ideilor.
Scriitorul poate interveni prin pledoarie la impulsionarea actelor de integrare, prin care conștiințele culturilor minoritare se întâlnesc într-un spațiu comun în care, fără a renunța la identitatea fiecăreia, își recunosc scopurile comune, își asumă erorile și încearcă mecanisme noi de integrare.
Edițiile mai multor ziare europene au publicat începând cu 11 noiembrie un text de o excepțională valoare civică europeană scris de marele scriitor de origine bucovineană Norman Manea „La mia terra tra progresso e malcostume”, întâi în cotidianul «La Repubblica », iar apoi în cotidianul spaniol „El Pais”, și în cel francez „Le Monde”. Norman Manea cunoaște bine mecanismele discriminării și ale xenofobiei, ca și metodologia alterării relațiilor interumane în cursul războaielor de marginalizare identitară și de mazilire morală, economică și genocidală a unor minorități, după ce a traversat el însuși experiența Holocaustului din Transnistria și a politicii românești de presiune antisemită ceaușistă ce l-au forțat să emigreze. El a sesizat că aceleași legi se aplică de către fasciști împotriva unor victime noi : românii. Existau și cauze care au favorizat această situație :
« România de azi luptă din greu cu reminiscențele unor decenii de teroare și minciună, demagogie și pauperitate care au marcat existența câtorva generații. Consecințele nu pot fi instantaneu eradicate. Postcomunismul a debutat nu doar printr-o mare eliberare de energie productivă, ci și printr-un transfer cinic de funcții, privilegii și bunuri în cadrul altor straturi ale aceleeași „nomenclaturi”, printr-un nou darwinism al supraviețuirii și parvenirii care și-au inventat propriul joc bizantin de măsti.
Chiar dacă este vizibil astăzi un progres economic și o graduală regăsire a unei conștiințe colective în procesul democratizării, viața politică adesea burlescă a actualei noi membre în comunitatea europeană se resimte de persistența vechilor năravuri de duplicitate și inconsistență, de scepticismul și fatalismul inerțiilor, de corupția care acționează adesea ca adevăratul motor social al momentului. Există în România de azi destule straturi dezavantajate și neglijate ale populației, împinse la marginea sordidă a societății. »
Aceasta este umanizarea imaginii rromilor, privirea plină de compasiune față de identitatea de Mailat al periferiei sociale, pe care Norman Manea o aduce în discuție în întreaga presă europeană, folosind argumentele și pledoaria unui avocat al cauzei rromilor și al cauzei românilor, prin extensie. Nimeni în țară nu a făcut încă o atât de corectă evaluare și analiză.
« Din numeroasa populație romă, află Europa de la Norman Manea, 41% sunt zilieri, adică muncitori necalificați, angajați cu ziua, 33,5% nu au nicio calificare, 38,7% sunt analfabeți nefuncționali – conform datelor furnizate de cotidianul „Evenimentul zilei”. Aceasta veche și mereu nouă problemă a României este însă astăzi și a întregii Europe Centrale și de Est și, recent, și a celei occidentale. Nomazii provenind din India, peregrinând prin Orientul Mijlociu și Imperiul Bizantin, sunt astăzi, în proporție de 80%, europeni. »
Mesajul lui Norman Manea :
« Dacă nu putem aștepta, deocamdată, o miraculoasă reincarnare angelică a criminalului Mailat, putem și trebuie să solicităm însă o radicală reevaluare socială a situației acestor marginali. Ne gândim la statul roman și italian, la comunitatea romilor și a românilor din Italia și România și, inevitabil… comunitatea europeană. Oricât ar părea de ciudat, făptașul este membru al tuturor acestor comunități.
Se aud de la o vreme voci prea repede exasperate de lărgirea comunității europene și tensiunile pe care, inevitabil, le naște. Migrarea accentuată în modernitatea noastră centrifugă și globală este un fapt cotidian, dar nu este doar un fenomen negativ.
Implicațiile sale multiple propun o rodnică stimulare reciprocă, conviețuirea în diversitate și dialog, fără de care contemporaneitatea noastră nu poate dăinui. »
Angela FURTUNĂ
Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angelafurtuna@yahoo.com
http://laurencejth.over-blog.net/