Eternul homo sovieticus din și de lângă noi (2)
Așadar, Vasile Ernu, – născut în 1971, în URSS, absolvent al Facultății de Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Iasi, 1996) și al masterului de Filosofie de la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj, 1997 -, a debutat în literatura română cu volumul Născut în URSS, Editura Polirom, Iași, 2007, pentru care a primit cel mai recent Premiu al Uniunii Scriitorilor din România. Autorul mărturisește că a gândit această carte ca pe o mărturie despre ceea ce a fost homo sovieticus, așa cum și-l amintește generația sa, aflată acum în al treilea sau al patrulea deceniu de viață: « Lumea în care am trăit nu a fost nici atât de rea și nici atât de bună pe cât cred unii sau alții. […] La această lume din care am ieșit nu ar trebui să ne raportăm cu ură, dispreț, dragoste sau ignoranță, ci trebuie doar să încercăm să o înțelegem și să ne-o asumăm. […] Pe de altă parte, ceea ce am trăi nu e neapărat „greaua moștenire”, ci un dat, o realitate care e și rea, dar și bună. Important este ce facem cu ea, cum știm să o gestionăm și să o valorificăm. […] Din punctul meu de vedere, între lumea din care am ieșit și lumea în care am intrat nu există o deosebire fundamentală, ci doar una de nuanțe , de ambalaj. Dacă lumea în care am trăit era de represiune politică, lumea în care am intrat e bazată pe represiune economică. Sunt două fețe ale aceleiași monede, ambele de represiune și control, încercând să ne transforme în scalvi și mașini care răspund unor comenzi prestabilite. Ambele spală creiere la fel de perfid și ne alienează la fel de eficient. Afirm acest lucru fără a fi partizanul vreunei părți, ci ca un cinic ce încearcă să-și păstreze gândirea lucidă. […] Nu trebuie să ne încredem în nici una dintre lumile politice posibile, ci trebuie să le chestionăm, să le interogăm, să nu ne subordonăm lor. Cum m-aș fi comportat eu în vechea lume? Ca în lumea nouă. Compromisurile noastre în lumea nouă sunt identice cu compromisurile pe care le-am făcut în lumea veche.”, spune Vasile Ernu. Sorin Antohi observă, ca și mine, faptul că, de câteva decenii, atât în URSS cât și în actuala Uniune Europeană se reciclează (cu scopul salvării fără alte crize a stângii politice) teoriile filosofului francez de origine rusă Alexandre Kojève (1902-1968), creatorul teoriei postistoriei, în versiunea căreia sfârșitul istoriei a fost deja atins, mai ales în societatea fără clase din USA, iar omului nu-i mai rămâne decât fie reîntoarcerea la animalitate, fie încercarea de a recupera formele de umanitate din trecut. Kojève îi pune astăzi împreună pe bolșevicii sovietici și pe reprezentanții stângii occidentale, „pentru care capitalismul liberal e cel puțin la fel de rău ca sistemele concurente, de la comunism la fundamentalism”. Pe această matrice mentală s-a bazat și respingerea de către UE a actului de condamnare a comunismului. Tânărul Vasile Ernu recuperează pentru valorificare, deși cu nostalgia critică a cinicului blajin , același prezent continuu comunist ce alocă omului numai dreptul la viitor. O lectură în această cheie a cărții de față este o experiență halucinantă: fără discriminare, duios, la coada fără sfârșit a postistoriei, se așează, iar și iar, eternul homo sovieticus din și de lângă noi.
Vizitănd pe internet și adresa: www.nascutinurss.ro se poate trăi și experiența unică a unei vizite făcută simultan în trecutul și în viitorul propriei existențe sovietizate, rămânând, culmea!, înfipți foarte adânc cu picioarele în prezent și având, de data aceasta, iluzia și nostalgia libertății regăsite și scoase…la vânzare.
Sociologic, cartea lui Ernu se așterne într-un curent ce putea fi prevăzut, însă nu și atât de curând așteptat: mulți copii și adolescenți nervoși de astăzi poartă tricouri roșii, cu inscripția Che Guevarra, sau Kremlin sau UCCR, sau Propaganda. E la modă să agiți pumnul strâns prin aer și să ameninți. E la modă să slăbești cu marijuana și să porți insigne cu Stalin sau Ahmadinejad sau tatuaje nazi direct pe chelie. Privindu-i pe tinerii care trebuie să fie mereu altfel decât părinții lor, nu se poate să nu zâmbești și să nu te cutremuri în același timp: orice maturitate nouă a izbucnit cu o acnee, orice revoluție a avut ca punct de plecare o rebeliune și o agresiune publică rituală, dublate de promisiunea raiului pe pământ.
Angela FURTUNĂ
Scriitoare, publicistă
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angelafurtuna@yahoo.com
http://laurencejth.over-blog.net/
