Prin alte campionate, pănă și autogolurile se dau cu stil. L-am văzut pe Rooney cu un cap imparabil în poarta coechipierului de Gea, după care a dat fuga la poarta celalată și a mai băgat două în ațe, în compensație. Un pic mai la sud, pe continent, un campion mondial, Jordi Alba, își lobează cu eleganță portarul, anulându-și astfel golul cu care deschisese scorul. Bafta lui a fost că n-a anulat și avantajul Barcelonei, la care Messi a scos iar castanele din foc, înscriind de fiecare dată când adversarii de la Deportivo se apropiau la un gol. Ultima sa reușită a fost de excepție, născându-se dintr-un fault din spate asupra sa, la vreo 35 de metri, Messi răsucindu-se în cădere și arestând balonul cu crosa, parcă! După asta, un Messi lansat spre poartă, cu doi adversari panicați în față, s-a mai văzut. M-a dus gândul la tenis, când simpla intenție de a-l pune în dificultate pe Nadal sau, mai apoi, pe Djokovic, însemna întoarcerea unor lovituri de grație din alergare. Așa și cu faultul ăla la Messi, dacă fundașul acela se mulțumea să-l tatoneze, poate continuarea era mai cuminte.
Dar, cu toate autogolurile astea, adevăratele dureri de cap pentru pariori au venit din campionatul nostru. CFR Cluj, Rapid și Dinamo au furnizat cote de poveste prin înfrângeri suferite pe teren propriu, la unison. Acum câțiva ani îmi amintesc de o triplă înfrângere Steaua-Dinamo-Rapid, dar nu toate acasă, de asemenea au mai fost meciuri pierdute concomitent de cele care constituiau The Big Four în campionatul englez, United-Arsenal-Liverpool-Chelsea. Iar în primăvara anului trecut Barcelona pierdea la Sociedad, în timp ce Realul o încasa acasă de la Zaragoza. Aceste etape sunt pur și simplu de vis pentru casele de pariuri, eșecurile combinate triază buletinele până aproape de suprimare, ici-colo strecurându-se câte unul dintre cei care nu mai vor să vadă soliști în fața ochilor. Dar ăștia sunt statistică banală pentru casele de pariuri, masa enormă a pariorilor au mari favorite între meciurile alese. Chiar când nu sunt asemenea etape aiuristice, din cei 10-15 soliști continentali câțiva nu confirmă. Și, mai tot timpul, măcar unul e pe buletinele noastre…
