România este acea ogradă în care iluziile trăiesc o clipă, ca efemeridele. De aceea oamenii cu mintea-n cap nici nu se mai obosesc să și le facă. Nici bine nu l-am lăudat pe noul președinte, că și-a și arătat adevărata față.
În primul rând, văd că omul are timp de scris cărți și de dat autografe. Iar noi nu pentru calitatea sa literară l-am ales.
În al doilea și cel mai important rând, a reușit să dezamăgească o grămadă de lume, numind un dubios la șefia DIICOT. Că tot rimează, putem spune că, prin numirea de la DIICOT, Iohannis a arătat că-l doare de noi drept în cot.
Însăși europarlamentărița Monica Macovei critica această alegere, și o făcea tocmai de la înalta tribună de la Bruxelles. Întrebându-se ce calități are Horodniceanu, de vreme ce, fiind procuror la Iași, nu a deranjat nici clanul Cordunenilor și nici clanul, la fel de periculos, al fostului primar Nichita.
Ca să ne lămurească definitiv câtă minte are în cap, Horodniceanu a vrut să se tragă în poză cu Iohannis când s-au întâlnit la taclalele de dinainte învestirii. Ca mulți inși cu moaca pocită, și ăsta pare încântat de felul în care arată.
Inactivitatea sa este clară și logică. Individul, cât a activat ca șef al DIICOT-ului Iași, nu a deranjat clanul Cordunenilor pentru că nu a avut interes s-o facă. Din crimele acestor respingători analfabeți multe cercuri importante ale României de azi au supt ca la o țâță iubitoare. Nici lui Nichita nu i-a stricat somnul, pentru că nici un procuror sau judecător nu sufla în fața acestuia, deci de ce ar fi făcut-o tocmai Horodniceanu. Atitudinea justiției față de grobianul Nichita a fost mereu una slugarnică.
Rămâne de înțeles tâlcul acestei stranii alegeri. Horodniceanu nu a fost numit șef la DIICOT pentru calitățile sale, pe care le ține ascunse. Ci pentru defectele sale. Unul care a tremurat în fața cordunenilor și a lui Nichita e de presupus că nu va ieși din cuvântul președintelui.