Este captiv Regele?

Am scris acum câteva zile, amestecând suflet în cerneală, un text care se cheamă ”Lecție Regală” și l-am postat pe AMPress, unde-mi aștern trăiri, gândiri, sentimente. Am, uneori, ezitări. Citesc replici și, nu o dată, mă mustră gândul că poate am greșit. Am făcut o plecăciune în fața gestului dureros al Majestății Sale de a-și da jos de la succesiune unicul nepot care mai putea închega dinastia regală a României. Argumentul, sumar explicat, în stilul parcimonios al comunicatelor Casei Regale, era că nepotul Nicolae nu are atingeri cu modestia și nici nu înțelege să se consacre, cu întreaga lui viață, binelui public. Regele a făcut enorm, neavând un fiu direct, spre a clădi această succesiune la care renunță cu durere. Ce politician mare de la noi recunoaște că fiul lui e o loază și nu merită să fie împărat? Mă gândesc cum a îndesat-o Băsescu pe EBA lui, cea școlită în bar și licențiată în discotecă, pe un scaun înalt de la Bruxelles, unde au șezut Titulescu sau Iorga? Fără jenă, fără rușine, prin ordin de vot și trafic de influență. Comparația este, firește, nepotrivită, nelalocul ei, schiloadă. Dar merită spusă pentru a arăta adâncimea prăpastiei dintre două lumi.
Aseară am auzit cuvântând un scriitor care nu este dintre cei de neglijat și trece drept un sincer susținător al monarhiei. El spune, fără ezitare, că gestul Regelui este o lucrătură a securității, aceeași securitate care a băgat în temnițe vârfurile statului interbelic, a înmormântat regalitatea și a transportat la Canal intelectualitatea activă română și patrioții adevărați. E, zice acest formator de opinie, o mizerie făptuită spre a pune punct ideii de monarhie pe care destui români o visează încă. Mâna ar fi, zice el, Duda. Casa regală a fost demolată prin infiltrarea lui aici. Ce să înțeleg? Ce a zis. Dar mai rămâne ceva nelămurit. Regele e prizonier? Dacă da, înseamnă că luciditatea lui, la vârsta pe care o are, s-a dus și Majestatea Sa trăiește doar ca un robot captiv. În locul lui gândește Duda, decide Duda, acționează Duda, care are propriul lui program. Margareta, prizonieră a unui sentiment de femeie, e la rândul ei în mâinile ”infiltratului”. Ale lui și ale altora care-i sunt în spate. Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că Mihai al României nu știe ce a semnat, nu știe ce a decis. Mi-e frică să mă gândesc la asta.
Am fost tentat, ascultând și alte opinii, de la regaliști pe care-i știu și care coincideau cu cea a vorbitorului de aseară, să-mi retrag textul publicat în urmă cu două zile. Regele a mai trecut, iată, printr-o încercare de asasinat. De astă dată, reușită. Și totuși, îndoielile mele persistând, las textul intitulat ”Lecție Regală” la locul lui și nu mă dezic de el. Pun alături doar niște întrebări, cele de mai sus, cărora mi-e greu să le dau un răspuns. Oricare ar fi, răspunsul rămâne aproape tragic. Se tem serviciile de ascensiunea monarhiei în opțiunile cetățenilor? Nu cred. Cred mai degrabă că nu vor să scape printre degete averea considerabilă adunată de Casa Regală sub patru regi, avere care-i aparține.