Escroc de geniu?

Premierul Tudose deplângea faptul că România, după ce că vinde-n pagubă, nici nu mai știe să cumpere: a dat de pomană ditamai flota și nu-i în stare să-și răscumpere, pe bani grei, barem șantierul naval cât se poate de românesc, înstrăinat aiurea pe vremea când industria țării nu era, în ochii altui premier, decât un „morman de fiare vechi”. Și tot Tudose anunța că, dând curs unui sfat amical, a numit omul potrivit la locul potrivit, Gică Popescu devenind noul său consilier în chestiunea spinoasă a organizării meciurilor atribuite României la Campionatul Mondial de Fotbal (și-n care, cum era de așteptat, până acum nimeni n-a mișcat un deget!). De neînchipuit cineva mai autorizat, mai experimentat, mai priceput, mai nimbat de prestigiu profesional și cu relații mai profitabile decât Gică. Bravos, punct ochit, punct lovit!
Dar cum rămâne cu șantierul naval și, în general, cu puhoiul generos de vânzări românești pe daiboj, vizavi de lista cheală a cumpărăturilor? Țara iese mai mereu din hipermarketul lumii cu coșul gol! Unde găsim consilierul ideal pentru vânzări și achiziții? Cum unde? E-n ochii noștri și nu-l vede nimeni! Rămâne doar de stabilit dacă se caută un comersant cinstit ori un iluzionist capabil să mărite spectaculos cloșca de pe ouă drept puicuță neprihănită. Sunt sigur că premierul ar prefera scamatorul, numai că n-o poate spune în gura mare, așa că, oficial, s-ar arăta mulțumit și cu un staroste de vânzări-cumpărări în stare să scoată tranzacțiile românești de sub eterna zodie a pagubei. Ei bine, atunci nu poate fi vorba decât despre Gigi Becali. În presa sportivă s-au publicat detalii despre afacerile marca Becali, aproape toate încheiate cu ditamai țeapa proptită mai mult sau mai puțin onorabil în portofelul partenerului. De vândut, a vândut miraculos de bine, iar când a fost vorba de cumpărat, s-a priceput să linchească ieftin crema tortului nostru fotbalistic, lăsând în urmă doar blatul amărât și-nsiropat cu mediocritate.
I-a pârlit fără alegere pe granzii Europei, vopsind temeinic gardul, spre a nu se vedea coastele leopardului. L-a dat pe Stanciu la Anderlecht pentru 8,5 milioane de euro: în actualul sezon a jucat titular doar trei meciuri, a marcat un singur gol și acum e pe primul loc – dar pe lista de transferări. L-a vândut pe Dică la Catania pentru 2,5 milioane: un singur meci ca titular, apoi repede împrumutat pentru un biet sfert de milion, adică, de zece ori mai puțin față de cât s-a plătit! 3 milioane a încasat pe Ogăraru, vândut la Ajax; românul n-a confirmat și a fost lăsat să plece gratis, liber de contract. Pe Stancu l-a vândut cu 5 milioane la Galatasaray; turcii n-au reușit să-l revândă decât cu 2,5 milioane. Pentru Chiricheș, britanicii de la Tottenham au plătit 8,5 milioane; avea să fie revândut în pierdere la Napoli (și cu 2,5 milioane încasați între timp de jucător ca salariu). Rusescu, transferat la Sevilla pentru 2,2 milioane, a fost și el împrumutat pentru o sumă de zece ori mai mică.
Nici unul dintre fotbaliștii vânduți de Becali n-a fost revândut în oarece câștig de fericiții noi proprietari – asta în vreme ce toți croații și sârbii plecați pe sume mult mai consistente în fotbalul continental au adus, la revânzare, beneficii spectaculoase: 20 de milioane Kovacic (de la Inter la Real), 18 milioane Jovetici (de la Fiorentina la Man. City), 12 milioane Mitrovici (de la Anderlecht la Newcastle), 23 de milioane Maksimovici (de la Torino la Napoli) ș.a.m.d. Doar doi ex-steliști se consideră că au dat randament onorabil la noile lor echipe: Rădoi și Keșeru. Dar unde? La Al-Hilal și la Al Gharafa, în Arabia Saudită și-n Qatar, unde se știe ce formidabil fotbal se joacă.
În urmă cu 20 de ani, românii plecați de la Steaua (Filipescu, Adrian Ilie) erau vânduți în câștig de Galatasaray; acum, pagubă europeană pe toată linia (mai puțin în conturile lui Becali). De unde se vede că Gigi este un adevărat geniu într-ale comerțului: face el ce face, mișculează, coafează, aranjează selecții în Națională, năimește gazetari, scoate „marfa” la vedere atunci când trebuie, trage sfori, montează cabale – astfel adăugând conceptului de marketing patina și farmecul oriental-balcanic pe cât de distincte, pe atât de profitabile. Drept pentru care atragem atenția premierului asupra eventualității cooptării lui Gigi în echipa guvernamentală.
Închei cât pot de serios: credeți că Becali ar fi vândut vreodată vapoarele României pe un dolar și uzinele pe trei firfirici? Nici nu știm ce-am pierdut!