Erou sau lichea? (2)

Celui ajuns săptămâna trecută nonagenar, Pacepa (dac-o mai fi trăind) Securitatea i-a identificat repede adresa, într-o zonă din apropierea Washingtonului locuită de cadre CIA, numărul mașinii, și s-a ordonat „Compartimentului nou constituit (de killeri, n.n.) să aplice hotărârea judecătorească de condamnare la moarte”. Sub acoperirea eufemismului „neutralizare”, majoritatea celor ce au „trădat idealurile clasei muncitoare” solicitând azil politic în Apus erau urmăriți și, când se considera posibil, urma rezoluția „sunt condiții de a fi neutralizat de către o echipă de ofițeri de securitate pregătiți special în acest scop.” Ori: „propunem deplasarea în zonă a unei echipe formate din ofițeri pregătiți special, care să execute sentința de condamnare la moarte.” (cazurile Tipăruț, Vulpe, Răuță, Iacob etc.) Cât despre moralitatea „cadrelor”, lista mizeriilor deconspirate numai după plecarea lui Pacepa este și nesfârșită, și întru totul jenantă, frizând chiar incredibilul.
Lucrătorii din străinătate, de la ambasador la șofer, erau obligați să contribuie la colectarea de fonduri din care urmau să se achiziționeze cadouri scumpe pentru ștabii de la București, în conformitate cu listele de comenzi trimise fără rușine din țară. Generalul Bozianu arată că, în repetate rânduri, a fost nevoit să-i trimită ministrului de Externe Ștefan Andrei „câte 5-6 duzini de stridii și sticle de vin alb pentru pește, pe care le plăteam personal, cu excepția ultimului colet, când l-am asociat, cu jumătate de cost, și pe tov. ambasador Flitan” (asta în perioada în care românii se așezau la coadă de la 3 noaptea pentru un litru de lapte!). Se speculau înclinațiile fiecăruia: „tov. Patilineț pentru tehnică, ale tov. Stănescu tot pentru tehnică (casetofoane, Polaroid etc.) și pentru whisky, ale tov. Ștefan Andrei pentru coniac franțuzesc și whisky…” (declarația gen. Neagu Cosma)
Se cereau fără rușine biblioteci și alte piese de mobilă italiene și englezești, combine muzicale, televizoare, aparate de proiecție, frigidere, blănuri, coliere din aur, ceasuri de firmă, cartușe de țigări, lăzi cu băuturi fine; aduse prin curier diplomatic, toate treceau fluierând prin vamă. De menționat că unele articole erau apoi vândute prin mica publicitate de la „România liberă”! Col. Manea afirmă că „tov. Ștefan Andrei a primit atât de multe cadouri încât, după aprecierea lui, n-ar fi încăput nici în cinci apartamente”.
Este publicată o lungă listă de ambasadori nevoiți să plătească fără crâcnire birul menținerii în funcție – aveau și de unde, câtă vreme (de pildă) șeful reprezentanței statului român de la Roma și-a însușit cecuri de mii de dolari din… donațiile străine pentru sinistrații inundațiilor! Janoș Fazekaș, ministrul Comerțului Interior, proceda mai simplu, aplicând un comision de 2% în folos propriu la toată aparatura medicală cumpărată din Austria; convins de propria-i impunitate, nu s-a sfiit să dea chitanțe pentru sutele de mii de dolari sfeterisite. După căderea lui Pacepa, documentele compromițătoare au fost scoase la lumină – ceea ce nu a impietat prea mult asupra carierei politice a lui Fazekaș, fiindcă era nevoie de un reprezentant docil al maghiarilor în conducerea superioară de partid.
Ștabii se bucurau și de alte „bunuri” ce nu le aparțineau. Vasile Patilineț prefera favorurile sexuale ale subordonatelor. „Maxim Petre a fost văzut cum introducea diferite femei în această încăpere și apoi încuia ușa. Au fost introduse în această cameră următoarele femei:…” Îl seconda, cu performanțe similare, Vasile Pungan: „a întreținut relații intime cu mai multe femei, atât în perioada cât a fost ambasador în Anglia, cât și după aceea, cu soții ale cadrelor aflate la post”. Circula și ideea că încornorații erau la curent, dar n-aveau ce face. Dacă nu își trimeteau soațele cu bună știință, nu-și puteau menține posturile ori obține promovări.
Experți în analize de caz și diagnosticare caracterologică, colegii spionului-șef îl zugrăvesc conclusiv pe Pacepa fără cruțare: „era omul tuturor jongleriilor; nu avea nimic sfânt, fără caracter, lichea; tipul arivistului gata de orice pentru parvenire, carierist care viza vârful piramidei”. Sigur că vitejia lor de după război se explică și prin tentativa de a se detașa de fostul șef definitiv compromis, îngroșând contururile și supralicitând, însă lumea pe care o revelează documentele colcăie de uimitoare mizerie morală. Pacepa i-a dat o copită zdravănă „eroului între eroi”, dar nu din dragoste de țară, ci pentru salvarea propriei persoane primejduite. Și când mă gândesc cu câtă naivă încredere și deplină bună credință am publicat cărțile lui Pacepa…