Eroare de exprimare, Ioane!

Cu siguranță că domnul Ion Țiriac nu-și amintește cel puțin una (deși cred că nici măcar una) din cele două întâlniri pe care le-am avut cu dânsul în anii ’70. Prima dintre ele, și totodată cea mai tare, a avut loc în giratoriul din Piața Victoriei, unde prietenul meu Paul Dumitriu, care avea permis de conducere, fiind mai mare decât mine cu un an, i-a bușit domnului Tiriac, cu Dacia mea 1100, mândrețe de mașină (Mach 3, parcă). Era cu vreo oră înaintea primei finale la Wimbledon a lui Ilie Năstase, cea contra lui Stan Smith, pe care Țiriac mergea să o comenteze la TVR. S-a dat jos moșu’, a zis că-i un rahat de zgârietură, și i-a trasat ordin milițianului (care altfel cred că ne-ar fi luat și la bătaie) să-și vadă de treabă și să-i lase pe băieți (adică pe mine și pe Paul) în pace, „că-s tineri și mai au de învățat să șofeze”. După alți vreo câțiva ani, ne-am întâlnit la IAPIT București, eu ca să semnez contractul de muncă de deejay pe litoral, iar Țiriac pentru a negocia închirierea celor câteva terenuri de tenis pe care le construise din bani proprii la Mamaia. Era în plin comunism, iar dl. Țiriac venea direct din capitalism. L-am admirat sincer pentru tenacitatea cu care negocia, reușind în cele din urmă să pună mâna pe o căruță de bani. Trecut-au anii, s-au schimbat regimurile, iar Țiriac a continuat să producă bani într-o manieră cam fără egal printre români. Trecând peste amănuntul că nu s-a înghesuit să ajute concret vreo speranță a tenisului nostru, totuși a adus la București un turneu de primă mână, pe cheltuială proprie. Ceea ce însemna ceva. Iar după ani de zile, Țiriac anunța că mută turneul la Budapesta, fiindcă nu-l sprijină nimeni: nici tenismenul Johannis, nici copilul de mingi Cioloș, nici dl Guvernator, arena respectivă, ajunsă în paragină, fiind proprietatea BNR. Supărat rău pe toți ăștia, Țiriac a zis că „mută turneul din țigănie”. Prilej cu care s-au inflamat toți fandosiții din presă, și nu numai. Ciudat e că nu plecarea turneului i-a stârnit, ci exprimarea. Dar eu, care l-am auzit/văzut pe dl. Țiriac în cele două situații amintite, pot spune că are acuratețe în exprimare. De data asta, a spus din nou exact ce trebuia spus. Ba chiar cred că ar fi loc de mai mult.