Era să fie

E miercuri. Scriu. Este ora 14. Mai sunt vreo șapte ore și ceva până începe. Fără noi. Dacă era acolo Steaua, în locul lui Middlesbrough, v-aș fi calculat timpul în secunde. Și aș fi fost deja în vrie, ca drogații. Așa, aștept mai cu interes meciul din „deschidere”, Cetatea-Forex, de la ora 18. Măi-măi, ce oră interesantă au găsit deștepții de la Federație: numai bună ca ăia care joacă în deplasare să nu poată vedea meciul. Nu de alta, dar s-ar mai deștepta măcar privind o finală de cupă europeană. În altă ordine de idei, vorba lui Sorin Avram: „Da’ ce, avem deja instalație de nocturnă în Areni?”. Nu, n-avem, dar preventiv ar fi bine ca spectatorii să vină echipați regulamentar, cu brichete, și să fâlfâie mâinile cu ele aprinse, ca la Bon Jovi sau Guns’n’Roses, și uite-așa am putea juca la Suceava după ora Portugaliei, la miezul nopții. Mă gândesc că Middlesbrough poate câștiga și finala, în ideea norocului porcesc pe care l-a avut și până acum, mai ales că Sevilla e și ea de neam (la fel de) latin ca Roma și ca Steaua, adică incapabilă a opune rezistență pe durata unui meci întreg, eventual cu prelungiri cu tot. Chiar m-ar bucura un asemenea succes, convingându-mă că la fel ar fi putut-o face și Steaua, care era calificată până și în minutul 179 al „dublei”, lipsindu-i, ca de obicei în fotbalul nostru, stăpânirea de sine care face în final diferența dintre învingător și învins. Mă deprimă sincer prăpastia în care se rostogolește Steaua din cauza acelui minut nenorocit. Care poate că nici n-ar fi existat dacă nemernicul de slovac ar fi taxat cu penalty hențul ăla grosolan din prelungiri. Ajuns aici, parcă-parcă îmi vine să-i doresc Sevillei să câștige, ba chiar cu ajutorul arbitrului, fie primind un penalty de pomană, fie dintr-o altă fază cu arbitrul în rolul principal. Dacă dreptatea divină funcționează și diseară, atunci parcă mai degrabă așa ar trebui să se petreacă lucrurile. La urma-urmei, de fapt mi-e indiferent cine câștigă. Doamne, ce urâte sunt meciurile, fie chiar finale, în care nu te interesează câștigătorul, de parcă ar fi teatru, nu fotbal. Hai Cetatea!