Înainte de a savura marile ciocniri din optimi, să constatăm că FIFA e mai destupată decât UEFA. Astfel, echipele care au combătut în aceeași grupă, spre exemplu Brazilia și Portugalia, dacă vor urma un traseu perfect, nu se mai pot intersecta înainte de finală. Bine, nu știu câți și-ar mai dori acest lucru, având în vedere tortura fotbalistică la care ne-au supus cele două echipe la meciul lor de vineri. Până și telenovele cu portugheza la bază conțineau mai mult suspans!
Să consemnăm placid și falimentul total al campionilor mondiali. Placidă n-a fost însă și opinia publică din Italia. Nimeni nu s-a regăsit în jocul grotesc al acestei echipe, al selecției făcute de Lippi. De aici și până la decizia personalului de la acel post de radio, de a susține echipele adverse, n-a mai fost decât un pas. La întoarcerea acasă au fost întâmpinați cu huiduieli și ironii mușcătoare. Celebrul Pepe de la Udinese (!) a făcut spume pentru că un caricaturist a înfățișat squadra azzurra sub forma a 11 coșciuge! De acord cu Cannavaro care a declarat că Italia are jucători buni, dar nu de primă mână. Ilustrarea perfectă ar putea fi acest Di Natale, ajuns la aproape 33 de ani, jucător bunicel la viața lui, dar care și-a atins limitele carierei la aceeași Udinese! În schimb, nu cutez să-l încadrez nici măcar la jucători bunicei pe Iaquinta, coincidență sau nu, trecut tot pe la Udinese. Cu asemenea fotbaliști avea Lippi pretenția să-și apere titlul?! S-a compromis aiurea și signor Lippi, mai ales prin această reîntoarcere a sa la „locul crimei”. S-a încununat cu lauri în 2006, s-a retras în glorie precum Mourinho vara asta, l-a lăsat pe Donadoni să se chinuie cu moștenirea-i fabuloasă, după care a revenit cu aură de profet. Și iată-l acum clacând lamentabil pe cel supranumit Paul Newman. Poate povara numelui să fi fost prea grea doar pentru umerii săi, celebrul actor stingându-se în urmă cu doi ani. Iar caro Cannavaro, dacă tot era conștient de subțirimea lotului, de ce s-a mai băgat în ciorba asta reîncălzită? Un posibil răspuns ar fi amorul propriu, ca să devină cel mai selecționat italian (întrecându-l pe Maldini), ca să ajungă și el în clubul mai mult decât restrâns al italienilor prezenți la patru turnee finale de campionat mondial, mai pe scurt – pentru a intra în istorie. Scump prețul, dar, citând aproximativ o reclamă la modă, doar nu vroiai să stai singur în casă, căpitane!
