E.ON pe noi ne belește, dar are bani de zvârlit în fotbal

Trebuie să ai o lipsă acută de bun-gust ca să privești – din tribună sau de la televizor – meciurile de fotbal ale echipelor românești. Dispute între echipe pârlite, ca vai de soarele lor, care ascund mânării cu bani publici și aranjamente pentru casele de pariuri. Cum sunt echipele, așa și conducătorii cluburilor, așa și antrenorii, așa și jucătorii. Să amintim că nume grele ca Marian Iancu, Ioan Niculae, Copos, Borcea sau Becali sunt la pușcărie sau au trecut pe acolo și se pregătesc să reintre. Alții se încălzesc, făcând un ușor joc de glezne.
Rar de găsești un om de bun-simț între toți cei implicați în acest pseudosport. Foarte rar. Nici spectatorii nu-s mai breji, ei venind la meci nu ca la spectacol. Ci ca să se dea în spectacol, aruncând cu torțe, încăierându-se cu suporterii adverși sau, în cel mai fericit caz, înjurând până le curg balele din gură.
Cu totul explicabilă devine și calitatea sponsorilor implicați în această confruntare, care nu mai păstrează nica din frumusețea principiilor aflate cândva la baza oricărei întreceri sportive. Văd că, mai nou, o firmă producătoare de coniac este înscrisă pe tricourile unei echipe din prima ligă. Hai noroc și la mai mare! La fel cum văd și o marcă de vinuri, condusă de un porcin din rasa Cotnari. Hai să trăiești, nea Mitică Dragomir! Absolut logic, dacă ne gândim la legătura foarte strânsă dintre alcool și violența de pe stadion.
Mai puțin de înțeles este prezența firmei E.ON, care pe noi ne belește de nu mai știm cum ne cheamă, dar care are destui bani pentru sponsorizat fotbalul românesc. Echipa lui Gică Hagi, Viitorul, poartă chiar pe tricouri sigla E.ON. O firmă la fel de fioroasă pentru noi ca sigla piraților, aia cu ciolanele și căpățâna de mort.
Nici logica nu e de partea E.ON, în implicarea ei futbolistică. Nu văd de ce e nevoie să-ți faci reclamă, atâta timp cât ești singur pe piață.