En gros și la bucată

N-a fost nimic surprinzător în penultima evoluție acasă a Stelei în această ediție a Champions’ League, cum nici Basel nu ne-a arătat altceva decât ce știam despre ea sau măcar bănuiam. Ba pot spune că nici scorul n-a fost altul decât cel pe care-l pronosticam eu în dimineața meciului, martori fiind toți ascultătorii Radio Top. De altfel, în legătură cu participarea Stelei în cupele europene, mai am să nu se confirme încă un singur pronostic: eliminarea definitivă, întrucât și dacă s-ar întâmpla miracolul de a-i vedea cea mai bună evoluție din actuala edișie tocmai în returul de la Basel, asta nu i-ar putea aduce decât maximum 1 punct (că de bătut, cu ce și cu cine s-o bată pe Basel indiferent unde ar juca?), ceea ce ar păstra intactă diferența din clasament, de 3 puncte. Iar diferența de joc, de abordare a competiție în general, de viteză, de implicare a combatanților este infinit mai mare, și tot în favoarea Basel-ului. „En-gros”-ul din titlu la asta se referă: la echipă de fotbal, în timp ce Steaua pare o adunătură de băieți ieșiți pe toloacă de Ziua Agriculturii, unde pun și de-o miuță pe bere. Mai mult, steliștii păreau alaltăieri că până să joace pe bere mai linseseră câte 2-3 halbe de căciulă, iar domnii Stanciu, Popa și Latovlevici și cu un bonus de câte încă 4-5. Cu asta, am trecut la faza „en detail”, cu bucata adică. Comparați unul cu altul, pe posturi, pe calități individuale, pe aportul la jocul echipei, fiecare stelist s-a arătat de „n” ori mai slab decât omologul său de vizavi. Excepția din lotul Stelei se numește Georgevski, dar el are încă de spălat păcatele („cele multe, cele grele”) din meciul cu Chelsea, și fiind practic plecat de la Steaua, definitiv, dacă nu s-o răzgândi pârnăiașul. Care, instabil cum îl știm, s-ar putea ca după ce ăsta a scos neverosimil mingea aia de pe linia porții, să-i propună contract pe viață și o funcție de conducere când l-or lăsa genunchii.