Până a păși în sfințenie, Eminescu a avut de suferit din pricina gomoșeniei bucovinene. Ioniță Bumbac l-a obligat să demisioneze de la „România Jună”, în 18 noiembrie 1871, apoi avea să-l umilească, prin neincluderea poemelor lui în manualele școlare. Și la Putna, în 15 august 1871, Eminescu nu a avut parte decât de umilință și de întristare. Dimitrie Petrino i-a râvnit și răpit, în iulie 1875, postul de „director al bibliotecii centrale” din Iași, într-o complicitate criminală cu guvernul liberal al vremii, o culpabilitate pentru care liberalii încă nu și-au cerut scuze.
Prieteni adevărați ai lui Eminescu, în Bucovina, nu au fost decât Ștefan Ștefureac, fostul lui coleg de gimnaziu cernăuțean și de „lăcrămioare” închinate lui Pumnul, care s-a împotrivit și excluderii lui Eminescu din „România Jună”, dar care are meritul includerii poemelor eminesciene în manualele școlare bucovinene, precum și Em. Grigorovitza, cel care, deși nu s-a prea înțeles cu Eminescu, în perioada ieșeană comună, a publicat, la Berlin, pe cheltuială proprie, în două ediții, „admirabile traduceri din Eminescu”.
În timpul vieții Poetului, Teofil Lupu, Simeon Florea Marian și T. V. Stefanelli au ignorat embargoul impus de frații Bumbac, publicând poeme eminesciene în „Revista Politică”.
După ce Eminescu a pășit în sfințenie, prima manifestare publică din teritoriile românești de cinstire a memoriei și a operei lui s-a desfășurat la Rădăuți, în 15 decembrie 1889, organizator fiind gimnazistul Alexandru baron de Vassilco. În anii următori, când elitele bucureștene se străduiau în van să îngroape definitiv memoria lui Eminescu (Aron Densușianu, de pildă, susținea că Eminescu poate fi considerat „ce vom pofti, numai poet nu”), bucovinenii aveau să se alăture demersurilor ardelenești, George Tofan, Ion Grămadă, Liviu Marian, Em. Grigorovitza, Grigore Nandriș, Leca Morariu, Vasile Gherasim și I. E Torouțiu ducând adevărate bătălii pentru Eminescu.
Grigore Nandriș, care primise, de la Vichentie Eminowicz, consilier comunal în Cracovia, un arbore genealogic, cu rădăcină în 1640, când murea, la Lvov, armeanul Murad Eminowicz, al poeților polonezi Ludwig și Roman Eminowicz, genealogie pe care o și publică, în 1923, produce furia idealizării lui Eminescu în Bucovina, primul eminescolog, în adevăratul sens al cuvântului, fiind poetul și filosoful Vasile Gherasim, care îi dedică 11 studii, două dintre acestea, „Familia Eminovici” și „Iarăși originea lui Eminescu”, publicate în 1923, fiind replici violente și oarecum exagerate la orice tentativă de ucrainizare sau de armenizare a lui Eminescu.
Ilie E. Torouțiu avea să editeze, între anii 1927-1929, „Caietele eminesciene”, dar și 13 volume de „Studii și documente literare”, între anii 1931-1946, în vreme ce Leca Morariu publica, cu încrâncenare, între anii 1930-1943, cu o recidivă în 1945, Buletinul „Mihai Eminescu”, cu peste 400 pagini pentru fiecare număr.
Practic, datorită bucovinenilor, nu a rămas crâmpei de viață și de operă eminesciană necercetat și nepus în valoare, sinteza fiind făcută, atunci când s-a și cuvenit, adică după multe, multe zvârcoliri recuperatoare, de un alt bucovinean, Academicianul Dimitrie Vatamaniuc.
Doi dintre compozitorii bucovineni, Tudor cavaler de Flondor și George Mandicevschi, autor și al compoziție „Somnoroase păsărele”, au întregit, cu superbe armonii, demersurile de idealizare cuvenită a operei lui Mihai Eminescu.
Din nefericire, deși citate, operele bucovinenilor care și-au închinat viețile lui Eminescu se mai găsesc, în județul nostru, doar în exemplare de patrimoniu, locul scrierilor lor fascinante fiind luat de exegezele sterpe ale vânătorilor de doctorate.
Cred eu, iar dacă mă înșel – atâta pagubă!, că am avea datoria să-l sărbătorim, în fiecare an, ba chiar în fiecare zi, pe Eminescu, dar fără a-i ignora pe bucovinenii care au contribuit la poziționarea lui Eminescu în fața altarului din Catedrala Mântuirii Neamului, care există încă din vremea vieții lui Eminescu, fiind durată în sufletul românilor, cum inspirat susținea, în 1926, Ionel I. C. Brăteanu. Cred eu că îl putem cinsti demn pe Eminescu doar dacă aprindem, odată cu lumânarea, și câte un recurs la memoria bucovinenilor Ștefan Ștefureac, Teofil Lupu, Simeon Florea Marian, T. V. Stefanelli, George Tofan, Ion Grămadă, Liviu Marian, Em. Grigorovitza, Grigore Nandriș, Vasile Gherasim, Leca Morariu și Ilie Torouțiu, dar și o urare de tinerețe fără de bătrânețe pentru Academicianul Dimitrie Vatamaniuc.
