Eminescu le-ar da câte-un cap în gură

Când e ca un organism să se îmbolnăvească, încetul cu încetul îi sunt paradite toate. Și mușchii, și mintea, și sufletul. Celulă cu celulă, organ cu organ.
La fel e și cu îmbolnăvirea unei țări. Nu a mai rămas măcar un domeniu curat în România. La una din facultățile mari de Medicină, examenele se trec pe bază de bani și de sex oferit profesorilor. Ce fel de medici vor ajunge studenții care se formează într-un asemenea mediu?
În sfârșit, s-a dat avizul în Comisia Juridică a Senatului pentru începerea urmăririi penale a lui Vosganian. Nimeni nu-l mai protejează, în enormul suflu de justiție care rade tot, din Carpați până la Mare.
Dar Vosganian nu e un simplu politician sfădit cu legea, care a băgat mâna în visterie, asemenea altor colegi de-ai săi. El este altă mare propunere a României la premiul Nobel pentru Literatură, alături de ridicolul, dar cinstitul, Cărtărescu. Se știa bine ce poate pielea vosganiană, ceea ce nu a împiedicat forurile naționale ale scriitorilor să-l înainteze ca propunere. Fără să știe măcar atât: că premiul Nobel se acordă oamenilor cu o conștiință imaculată. Iar la Vosganian nu găsești un centimetru neacoperit cu păr.
Pentru că am ajuns la tagma literară, să facem un mic popas. Chiar și în acest sector, aparent destinat aleșilor, domnește o corupție greu de imaginat. Care s-a ilustrat în toată splendoarea, cu ocazia decernării premiului anual de poezie „Mihai Eminescu”, la Botșăni.
Premiul i s-a atribuit – prin mașinațiuni nedemne de numele unor Nicolae Manolescu sau Mircea Martin – unui pilos fără valoare, pe nume Gabriel Chifu. Care, întâmplător, e vicepreședinte în Uniunea Scriitorilor, unde Manolescu este președinte. Și unde și Vosganian e vicepreședinte.
Mă întreb doar ce ar face Eminescu, dacă ar vedea cui i se acordă premiul care-i poartă numele? Probabil că și-ar ieși din pepeni. Să știți că dacă o să-l vedeți pe poetul Chifu cu ochiul vânăt, de la Eminescu i se trage.