Să vezi și să nu crezi!

Eminescu, la Moscova



Greu de crezut, dar cea mai grandioasă manifestare cu caracter festiv dedicată lui Eminescu într-un moment aniversar (Centenarul din 1989) n-a avut loc în România, ci… la Moscova! Noi ne aflam, vorba lui Stere, „în preajma revoluției”, măreața Uniune Sovietică trosnea și ea din toate încheieturile, când s-a programat, în istorica sală a coloanelor, un mare spectacol Eminescu, precedat, cum se obișnuia atunci, de câteva (destule!) cuvântări omagiale. Susținerea părții artistice a revenit în totalitate Republicii (încă sovietice) Moldova, care s-a străduit să aducă în scenă tot ce era cu adevărat reprezentativ pentru teatrul, opera, baletul, cinematografia și folclorul basarabean. S-a deplasat la Moscova și întreaga conducere a republicii, în frunte cu prim-secretarul Lucinski. Fără îndoială că atunci și acolo s-a înregistrat zenitul festivismului „întru Eminescu” – nu atât prin amploarea spectacolului (copleșitor!), cât prin recolta pestriță de discursuri rostite în tonalitate patetic-respectuos-entuziastă. Și totuși, manifestarea din sala coloanelor nu poate fi rânduită printre excesele găunos-festiviste, pentru simplul motiv că, în acea seară, Eminescu a fost luat ca punct hotărâtor de sprijin pentru o îndelung așteptată demonstrație cu bătaie lungă: românitatea Basarabiei. Altfel spus, slăvindu-te pe tine, salvându-se pe ei. Peste puțină vreme, Chișinăul avea să-și proclame independența; spectacolul Eminescu a fost o uvertură-avertisment. Și dacă basarabenii au adus în capitala URSS sute de artiști, poeți, prozatori, exegeți, editori, plus garnitura politică de rigoare, era să lipsească… tocmai delegația reprezentând țara lui Eminescu! Cum se-ntâmpla pe atunci la noi (toate ieșirile peste graniță erau „filtrate” de Cabinetul 2), pentru delegația română… nu ieșiseră vizele. Cu câteva zile înainte mă onorase cu un telefon Suzănică, ministra culturii: „Drăguță, tu ai făcut colecția aia… Eminesciana, ai scris filmul care se toarnă acum… ai scos și cartea ai cu ca…că…caminarul, adică, nu-i așa, tata marelui poet… (probabil că răsfoia dosarul de cadre, cel re-botezat azi, cu pudoare, „mapa profesională”) ia să te duci la Moscova și să le zici tovarășilor un cuvânt frumos la Centenar…” Și iată delegația română în biroul ministrei, dornică se se asigure de conformitatea cuvântărilor izvodite de cei cinci aleși – în tot acest răstimp ea telefonând pe la diverși generali, implorând sprijin pentru acordarea vizelor, nu de alta, dar ar fi stânjenitor ca de la sărbătorirea Centenarului Eminescu să lipsească tocmai delegația română! N-a avut chiar obrazul să ne vămuiască textele, dar le-a trimis cu grăbire sus, la CC. În miez de noapte, sună telefonul la hotel: „Până dimineață, ar fi bine să vă completați cuvântul cu circa o pagină despre contribuția tovarășului…” Care contribuție? La ce? „Citați și voi din Mesajul trimis Adunării omagiale de la Ateneul Român.” Peste câteva minute, alt telefon, încărcat cu reproșuri, de la Secția de propagandă a CC: ”Nu mă așteptam să nu găsesc, în cuvintelevoastre dedicate lui Eminescu, nici un fel de referire la tovarășul și tovarășa… Urgent, până la plecarea avionului…” Pe scurt: am împărțit în cinci mesajul, așezând în finalul textelor noastre câte-o frază exponențială pentru virtuțile limbii de lemn. Numai că, fără să ne fi înțeles între noi, când a fost să luăm cuvântul la Moscova, nici unul n-a dat citire adăugirilor cu pricina. O nedumerire adâncă am deslușit pe chipul trimisului Ambasadei, care nu știa cum să-și formuleze întrebarea. Totuși, a cutezat: „Vi s-a cerut să scurtați cuvintele?” Nu, de ce? „Mi s-a părut că…” Și-a tăcut. Iată cum, la o adică, poate fi mai important ceea ce n-ai spus decât ceea ce trebuia să spui. Numai că Iorga are o vorbă întru totul lămuritoare: „a nu face o faptă rea încă nu înseamnă a face o faptă bună…”



Recomandări

Liceenii Colegiului ”Mihai Eminescu”, ambasadori ai mișcării, de Ziua europeană a sportului școlar

Liceenii Colegiului ”Mihai Eminescu”, ambasadori ai mișcării, de Ziua europeană a sportului școlar
Liceenii Colegiului ”Mihai Eminescu”, ambasadori ai mișcării, de Ziua europeană a sportului școlar

Cockteil… cu amor, umor și poezie. România, într-o eternă tranziție (3)?