Paparații l-au surprins pe Emil Constantinescu cum poartă ca pe niște indispensabili flaușați gărzile sale de corp, asigurate de Serviciul de Pază și Protocol din bănuțul public. Două limuzine cu moțurile girofarurilor în frunte, umplute cu șase vlăjgani cu mâna mângâind țeava pistolului, îl preumblă pe fostul președinte ba la piață – de unde cumpără și el ca tot omul o roșie, o banană sau un morcovel -, ba pe la spital, unde își ia la puricat parametrii de sănătate, care-i mai bună decât toate.
Niște cârcotași ar putea spune că Emilache s-ar putea mulțumi în raidurile sale urbane doar cu un singur automobil și cu numai doi străjeri personali, făcând astfel o serioasă economie la scheleticul gologan bugetar, fiindcă, discutând deschis, cine și-ar pune mintea cu el, atentând la destul de ștearsa lui existență.
Dar eu cred că măsurile de siguranță sunt cu totul justificate, neavând nimic exagerat în ele. Prea ușor uităm că, pe la coada mandatului său de prezident al țării noastre, Constantinescu a fost victima unui atentat public ce s-a lăsat cu scurgeri masive de lichid. A fost acela singurul atac fizic suportat vreodată de un președinte românesc, lucru ce-l face pe Emil demn de ediția românească a Cărții Recordurilor.
Cum, nu vă amintiți? E vorba de teroristul acela sângeros, care a golit între ochii prezidențiali conținutul unei călimări pline cu cerneală, așezând un albastru profund pe prima figură din stat. În chip ciudat, eu sunt de părere că-l prindea bine albastrul, așezând o oarecare expresivitate pe fața sa cam incoloră, ca să nu mai vorbim că cineva, aflat în trecere pe la locul faptei, ar fi putut trage concluzia că Emil are sânge albastru.
Dar să nu divagăm. Cert este că Emil Constantinescu merge și la toaletă cu mașinile și cu huidumele SPP-ului, și nu cu automobilul său ori cu alte mijloace personale, fiindcă nu poate să riște un al doilea atac sângeros cu cerneală la adresa sa. Iar pe deasupra, mai economisește omul și banii de benzină.
