Nemulțumirea populației este reală, dar apariția domnului profesor Virgil Măgureanu, ieșit cu creta în mână la tablă, a risipit aura de spontaneitate care învăluia mitingurile din ultima vreme. Dacă mai punem la socoteală și asigurarea venită de la musiu Ponta, cum că șefii serviciilor secrete românești nu vor fi schimbați la viitorul dans din buric al puterii care se preconizează, avem în față scenariul exact.
Anume că acei șefi care își vor păstra funcțiile și-au mobilizat trupele, pentru a închega și a crește densitatea mitingurilor și la Timișoara, și în toată țara, și în afara țării. Doar așa mai au activitate și angajații din serviciile secrete, mari pasionați în ars gazul de pomană, precum și în tăierea frunzelor pentru câini.
Am conspectat și eu mitingurile astea. Ceea ce m-a dezamăgit crunt la ele este că lozincile ieșite din gura manifestanților nu au progresat deloc în ultimii 20 de ani. Ceea ce se striga acuma două decenii la adresa lui Iliescu și a partidului său, se strigă și acuma, numai că la adresa urâtului ăstuia și a grupării sale. „La palatul Cotroceni cântă cucuveaua / Băsescu și ai lui și-au găsit beleaua!”, „Monarhia salvează România!”, „Jos, Băsescu!” sau „Boc-Boc-Boc, demisia pe loc!”. Hai să fim serioși. De parcă mogâldeața aia de Boc ar fi de capul lui, să demisioneze dacă ar vrea.
Lozinci botezate cu apă de ploaie, pe cuvânt că da. Ca să nu mai vorbim de total imbecilul „Jos comunismul!”, pe care l-am auzit pe buzele rujate abundent, croite pentru activități „XXX”, ale unei dudui care demonstra la Londra. Ce demonstra ea la Londra? Că dăm gagici mișto la export!
Serviciile secrete, cu toate că au atras în rândurile lor destui scriitori, au probleme mari cu creativitatea artistică. Ce frumoasă ar fi, de pildă, o lozincă precum: „Traian Băsescu / Prezidează doar cu sexu’” sau „Emil Boc e un pârlit de breloc!”. Ori mult mai plasticul și mai adevăratul „Traian și cu Lenuțica / Se consultă cu puțica!”.
