Emanuel Tânjală: „Jurnalul unui fotograf”

„Aveam 17 ani când am pus mâna pentru prima dată pe un aparat de fotografiat. Îl cumpărase tatăl meu de la un client care venea la el la prăvălie”.
Cartea surprinde în instantanee grăitoare spectacolul unei existențe cu întoarceri și răsturnări neașteptate
Așa începe povestea lui Emanuel Tânjală, unul dintre cei mai talentați și mai cunoscuți fotojurnaliști români, și totodată declarația lui de dragoste față de profesia pe care o slujește de atâția ani.
Plin de vitalitate și farmec, savuros și autentic, „Jurnalul unui fotograf” surprinde în instantanee grăitoare spectacolul unei existențe cu întoarceri și răsturnări neașteptate, evocă oameni excepționali și întâmplări care schimbă destine.
Emanuel Tânjală ne poartă pe firul însemnărilor într-o călătorie în timp și spațiu, din România până în America, din anii ’70 până în zilele noastre, în vreme ce ne deslușește, cu bucurie nejucată și fără emfază didacticistă, ce se ascunde dincolo de o imagine imortalizată pe peliculă.
Vom descoperi sau redescoperi cu încântare în paginile de însemnări ale lui Emanuel Tânjală peste 150 de fotografii superbe, emoționante, neliniștitoare, amuzante, calde, tulburătoare, înzestrate cu puterea de a repovesti lumea în care trăim.
“Vreau ca fotografiile publicate să constituie cartea mea de vizită, spovedania mea în imagini”
Emanuel Tânjală, unul dintre numele cu răsunet din presa românească a ultimilor 40 de ani, are meritul de a fi dat o nouă definiție și o nouă dimensiune fotoreportajului. Arareori până la el subiectul unei fotografii de presă a fost surprins cu atâta inteligență și analizat cu atâta minuție. Virtuoz al alb-negrului și al contrastelor între clar și obscur, Emanuel Tânjală a avut din totdeauna știința de a fotografia cu o remarcabilă economie de mijloace care l-a așezat, în anii de început, în descendența onorantă a lui Henri Cartier-Bresson.
„Nu am stat niciodată să detaliez despre obiectivele sau tipul camerei cu care am făcut o anumită fotografie – scrie el – dar mi-a plăcut să-mi amintesc povestea din spatele acelei fotografii și starea de spirit pe care am avut-o atunci când am declanșat”.
„Mi-a fost greu – mărturisește autorul Jurnalului – să fac selecția la sânge a fotografiilor care să intre în acest volum. Nu știu dacă am făcut cea mai bună alegere, dar vreau ca fotografiile publicate aici, sau oriunde, să constituie cartea mea de vizită, spovedania mea în imagini oferită semenilor mei“.
Sursa: www.libris.ro