Formația aia care ne-a binecuvântat recent plaiurile, „AC/DC” pre numele ei, nu numai că nu se suprapune foarte bine pe gustul meu, dar mi se pare și cam răsuflată. Cel puțin omulețul ăla în pantaloni scurți, care dă din cap de parcă l-a luat la țintă damblaua, mi se pare ideal pentru băgat în smoală.
De aceea, faptul că au intrat în contact cu una dintre tradițiile de bază ale neamului românesc – șpăguța de la vamă – sper să le catalizeze fondul de inspirație și să le dea noi bice carierei, care pare afectată serios de reumatism, în acest moment delicat al vieții lor. Să ținem cont că arta se adapă necontenit din strachina experienței de viață, iar experiența de viață poate să presupună și asemenea întâmplări generatoare de adrenalină.
Sucind lucrurile pe verso, vameșii din Nădlac merită toate elogiile noastre, datorită jemanfișismului lor mioritic, datorită buimăcitoarei și uriașei lor dureri la bască, demonstrate prin comportamentul față de camioanele celebrei formații, pe care le-au taxat de le-au zburat penele în văzduh. Parcă și aud limbajul interior al vameșilor:
– Ce ne freacă pe noi grija că pe voi vă cheamă ca pe curentul ăla de la priză, „Eisidi”. „AC/DC”, ei, și ? Ce mare scofală ? Vreți să treceți prin vama noastră ? În cazul ista, scoateți pitacii, pletoșilor, că aveți părul de parcă v-ați fi scăpat zece dește în priză ! Poate vă și tundem, dacă ne mai inervați mult !
Vameșii noștri nu se lasă intimidați nici de „AC/DC”, nici de „Pink Floyd”, nici de „Supertramp”, nici de „Barclay James Harvest”, ca să mă folosesc de prilej și să pomenesc trei dintre marile mele preferințe. Vameșii noștri au crescut și s-au format aici, în sate cu buda în fundul grădinii, pe un fond muzical asigurat de monștri sacri ca „Azur” și Benone Sinulescu.
Îmi pare rău că șefii acestei țări – președinte, EBA, miniștri și parlamentari – nu mai circulă în străinătate cu automobilul, ei preferând să se dea cu rapiditatea avionului. Dacă ar circula cu automobilul, vameșii i-ar șpăgui și pe ei de nu s-ar vedea. Nici Băse nu ar scăpa de dat șpagă. Sau poate că ăsta ar da din plăcere.
