Emil Florin Andrieș, adolescentul care, joia trecută, s-a spânzurat, pentru că, susțineau rudele acestuia, s-a săturat să râdă elevii la școală de handicapul lui locomotor, a fost înmormântat, ieri, fiind condus pe ultimul drum chiar de către o parte dintre colegii săi de clasă și profesori.
Cu inima sfâșiată de durere, Teodora Andrieș, mama lui Emil, plângea necontenit la căpătâiul singurului ei copil, strigându-și durerea atât cât o mai țineau puterile. „Vroia să se facă avocat. Îmi spunea mereu că o să aibă bani și nu o să mai fim așa săraci…”, mărturisea cu lacrimi în ochi mama lui Emil.
Visurile ei de a-și vedea copilul mare și realizat au fost îngropate la doi metri sub pământ, în cimitirul bisericii din comună.
Unul dintre colegii lui Emil adusese o fotografie făcută la monumentul eroilor din comună, chiar cu câteva ore înainte ca adolescentul să-și găsească sfârșitul în ștreang. Zâmbea. Nimic din privirea sa nu trăda gândurile negre pe care avea să le pună în practică mai spre seară.
Emil Florin Andrieș, elev la Școala cu clasele I-VIII „Ion Muceleanu” din comuna Fântâna Mare a fost găsit spânzurat în șura casei, chiar de către mama sa.
Lăsase în urmă un bilet prin care își cerea iertare. „Eu am plecat. Adio pentru totdeauna”, încheia Emil biletul de adio. În urmă cu aproape șase ani suferise un grav accident rutier în urma căruia rămăsese cu un handicap locomotor. Mama și rudele lui Emil spun că minorul s-a plâns nu o dată despre faptul că unii dintre colegii de școală râdeau de el. Ba mai mult, era supărat pentru că i s-ar fi recomandat să se transfere la o școală specială pentru persoane cu dizabilități.
De cealaltă parte, profesorii lui Emil spun că minorul, care rămăsese cu sechele de pe urma accidentului rutier, avea deviații de comportament și a amenințat de mai multe ori că se va sinucide.
