Din păcate, n-a fost un duel direct între profesor și elev la Donețk. Deși părea că își minimalizează problemele medicale, Mircea Lucescu n-a putut fi nici măcar prezent în tribună. A trimis mutările în plic, dar Neluțu Sabău a izbutit o remiză cu atât mai valoroasă cu cât a fost obținută cu negrele. Rezultatul de egalitate face mult mai greu returul de pe Bega, care pe Lucescu îl va pune într-o postură ingrată, aceea de a fi nevoit să le subtilizeze timișorenilor cârnatul din fasole, asta după ce legenda spune că el ar fi retrogradat-o pe Poli în 1988. Așa că, probabil, publicul violet nu va avea nici o milă pentru suferindul Lucescu, perspectiva unei calificări provocând o excitație pe măsură. Totuși, având în vedere calitățile brazilienilor de la Șahtior, meciurile în deplasare le vin mănușă, deci puțină circumspecție nu strică.
Meciul l-am văzut tot pe net, cu casca pe urechi unde răsuna comentariul de pe postul național de radio. Vorbele se rostogoleau cu vreo 30 de secunde mai repede decât imginile așa că aveam timp să mă pregătesc sufletește pentru goluri sau pentru vreo fază mai acătării. L-am văzut pe Gigel Bucur făcând pasul spre confirmare internațională a darului de golgeter taman acum, când se apropie de schimbarea prefixului. În schimb, portarul Pantilimon este unul ajutat și de vârstă și de presa extraordinară pe care o are. Mă pun de-a curmezișul și spun că este unul dintre punctele slabe ale echipei lui Sabău. Poate este băiat serios și inteligent, știind astfel să-și exploateze la maximum înzestrarea fizică, dar, din păcate, calitățile motrice sunt sub cele ale postului, lucru vizibil mai ales la golul doi. Rămâne un jucător pe care te poți baza, dar care e cam supralicitat pentru marea performanță.
Una peste alta, bravo Neluțu Sabău! Un șut în fund din Groapă, un pas înainte.
