Ca în fiecare sesiune de bacalaureat, din lucrările absolvenților, ale celor care au catadicsit să-și încheie mai devreme vacanța pentru a susține examenele, răzbat mostre crase de incultură, care deși deocamdată ne amuză, s-ar putea să ne ofere, la un moment dat în cursul vieții, și ocazia de a ne plânge, de milă, că nu am făcut mai mult, ca popor, pentru educația noastră.
Ȋn cea de-a doua sesiune a bacalaureatului din 2012, ni s-a confirmat pentru a doua oară faptul că elevii din România se pierd în propria neștiință.
Deși vinovații sunt mulți, sentimentul de culpabilitate nu se resimte acolo unde ar trebui : în conștiința absolvenților, care continuă să ne ofere din ce în ce mai multe „perle”.
Ilie Moromete era un „pateu” de familie, iar Mihai Eminescu n-a putut să cucerească femeia iubită pentru că „nu-i vorbea peromânește”. Cam asta au înțeles absolvenții de clasa a XII-a după patru ani de studiu al literaturii române, în liceu.
Afirmația lui Lucian Blaga, „Trebuie să existe o anumită concordanțăîntre acțiuni și planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pecare le pot da”, a fost, categoric, piatra de încercare a examenului. Nu puțini au fost cei care au comentat afirmația, explicându-și teoria de viață. Fiecare dintre ei s-a întrecut în explicații care mai de care mai uluitoare.
„Blaga zice că omul are un plan să-l bage în acțiune și după ce l-a scos din acțiune, a dat la roade multe”.
Fără informații, fără logică, și fără ezitare, la capătul a 12 ani de școală, absolvenții s-au dovedit a fi bravi mânuitori ai ustensilelor de scris, cu care au umplut pagini întregi cu inepții despre literatura română. Roade multe.
Andra Ionela
