Examenul de Bacalaureat s-a desfășurat la Suceava fără incidente deosebite. La mai toate școlile s-au strâns bani pentru doamnele și domnii profesori, care s-au făcut că nu aud cum elevii șușotesc între ei și care au fost indulgenți atunci când au corectat lucrările. Rata de promovabilitate a crescut spectaculos față de cea de anul trecut, iar acest lucru s-a întâmplat și datorită faptului că subiectele au fost accesibile. Rezultatele Bacalaureatului au dus Suceava până pe locul IV pe țară. Un singur elev a avut 10 pe linie. Este vorba despre o absolventă a Colegiului „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului. Aceasta va primi 3.000 de lei din partea Guvernului USL, care face eforturi pentru a demonstra poporului că este de treabă și că nu degeaba a fost votat masiv la alegerile de anul trecut. Alți elevi au fost premiați cu bani, excursii, mașini și telefoane mobile de părinți. De cei care-și permit acest lucru.
Recent am urmărit un documentar BBC care m-a impresionat profund. Șase tineri din Marea Britanie, cam fițoși de felul lor, au fost duși în Ghana pentru a vedea de unde pleacă aurul care se transformă în bijuteriile pe care ei le poartă pe deget, la gât, în urechi ori în nas. Tinerii au lucrat două zile la o exploatare auriferă, unde au săpat terenul mâlos și au cărat pe cap lighene pline cu noroi în care s-ar fi putut găsi aur. Au făcut-o alături de localnici, printre care se aflau și tinere mame care-și duceau copiii în spate. Unul dintre cei care trudeau de dimineața și până seara pe o temperatură de 37 de grade pentru 2 lire pe zi era un tânăr în vârstă de 24 de ani. Acesta era singurul din familie care aducea bani acasă. Familia număra 13 persoane. Întrebat de musafirii din Marea Britanie ce și-ar dori, acesta a spus că nu ar vrea decât să aibă posibilitatea să învețe. Tânărul de culoare le-a arătat britanicilor cele trei-patru cărți pe care le avea și ale căror pagini de-abia se mai țineau de cotor de răsfoite ce erau, și spunea că dacă ar avea posibilitatea să învețe ar ajunge departe. La vreo 300 de kilometri distanță de exploatarea auriferă, în capitala Accra, câțiva copii de 10-11 ani scormoneau în groapa de gunoi în care erau aruncate computere și alte aparate aduse din Marea Britanie. Într-o atmosferă toxică cauzată și de fumul de la calculatoarele care erau incendiate, copiii căutau bucăți de cupru pe care să le vândă. Din banii obținuți aceștia își puteau cumpăra apă. Unul dintre copiii care căutau prin gunoaie spunea că din banii câștigați își cumpără și cărți pentru școală. Întrebat ce-și dorește de la viață, copilul, care dormea împreună cu mama sa sub cerul liber, a spus că vrea să învețe.
Nu știu de ce, dar vizionând acest film m-am gândit că n-ar fi rău ca unii dintre adolescenții suceveni care merg la școală în dorul lelei, care așteaptă bani pentru a-și aranja examenele și recompense pentru că învață să rezolve o integrală triplă ar trebui să fie trimiși într-o excursie în Ghana. Excursie în care să fie însoțiți și de profesorii care vin la școală de parcă ar merge la săpat în piatră și care nu fac nimic până când nu primesc mici atenții din partea părinților.
