Elena-Margareta Ionescu: „Jurnal cu și fără Nae Ionescu”

„Jurnal cu și fără Nae Ionescu”este o carte de dragoste. O dragoste tristă. Iubirea singuratică a unei femei părăsite, care trăiește printre și pentru amintirile ei. O pagină din intimitatea unei căsnicii celebre, în marginea vieții omului care a modelat gândirea celei mai strălucite generații a României secolului XX.
Elena-Margareta Fotino și Nae Ionescu s-au cunoscut în 1911, s-au căsătorit în 1916, au avut doi băieți, apoi, în jurul anului 1930, s-au despărțit fără a divorța vreodată. Ea a continuat să-l iubească, el să o stimeze și să o ajute.
Elena-Margareta Ionescu, născută Fotino (1889 -1971), a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și a urmat în paralel cursuri la Academia de Muzică și Artă Dramatică, fiind o bună pianistă și o fină comentatoare a concertelor audiate. Era pasionată de muzica clasică și citea volume de literatură și filosofie, adesea în original, în franceză și germană.
A călătorit destul de mult în Europa, a fost primită de Regina mamă Elena, aflată în exil în Italia, a avut ocazia să asiste la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936 și la o manifestație a cămașilor negre la Roma. În ciuda separării de soțul ei, Elena-Margareta Ionescu a întreținut relații de amiciție cu unii dintre apropiații și studenții soțului ei. Totuși, existența ei a fost una solitară după această despărțire, jurnalul de față, care acoperă, cu pauze lungi, perioada 1918-1961, fiind o mărturie dureroasă despre o legătură ce nu avea datele necesare pentru a dura și despre o dragoste care a continuat mult după ce relația s-a destrămat.
Sursa: www.libris.ro