Electronice

Răsfoiesc (electronic) mesajele sosite pe net; încerc, în limita spațiului, să dau curs invitațiilor la dialog, să ofer găzduire în pagină adăugirilor propuse de cititori și, dacă dispun de datele necesare, să răspund unor întrebări. CLARA ARUȘTEI, fiica adoptivă a mult regretatului Cezar Ivănescu, îmi scrie din nou: „Am fost la Bacău, am depus o cerere la Colegiul medicilor, desigur, nefăcându-mi iluzii că voi reuși să înving acest sistem imoral și birocratic”.
Dacă urmăriți jurnalele proTV de la ora 17, ați putut vedea ce desfășurări de forțe sunt prilejuite de dispariția vreunui adolescent, de o pruncucidere ori de priponirea unui șofer beat. În cazul morții suspecte a unuia dintre cei mai mari poeți români, liniște deplină. La atâtea luni de la tragica dispariție a lui Cezar, nici un comunicat lămuritor din partea celor în drept! Cel ce semnează MYOSOTIS (probabil, profesor de liceu) ne trimite un alt buchet de perle culese din tezele la bacalaureat: „Zoe și Tipătescu se iubeau pe la spate”, „împăratul avea o grădină și în fund un măr”, „deși s-a ocupat mai mult de turism, Calistrat Hogaș vorbea latina la perfecție”, „poezia Sburătorul de Ion Haș Rădulescu este un omagiu adus aviatorilor români”, „Mircea cel Bătrân a fost înmormântat la Cozia, împreună cu umbra sa”. Zâmbim – dar cu amărăciune. IULIA, referindu-se la un articol al nostru mai vechi, dar și la recentele afirmații ale istoricului Stoenescu, (care întrevede posibilitatea restaurării monarhiei… prin aducerea unui prinț străin!!) ar dori să știe „cine sunt autorii și (sau) semnatarii Declarației de la Budapesta din iulie 1989, prin care Transilvania era declarată spațiu de complementaritate căruia i se cuvine autonomia”.
Iată-i: textul a fost conceput de Ariadna Combes (fiica Doinei Cornea), Ion Vianu și Dinu Zamfirescu, sub oblăduirea regelui Mihai. Printre semnatari: Vl. Tismăneanu, Neagu Djuvara, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Doru Braia, Sanda Stolojan, Ileana Vrancea. Se adaugă, evident, semnăturile „părții maghiare”, printre care o aflăm și pe aceea a viitorului ministru de externe de la Budapesta. În fine, un răspuns adresat lui EU,EL,EI, care ne solicită un punct de vedere în chestiunea procesului de calomnie pe care Uniunea Scriitorilor l-a intentat lui Liviu Ioan Stoiciu. Cum, poate, amănuntele nu-s tocmai cunoscute, citez din cererea-acțiune: „Să obligați pârâtul să înceteze calomnierea Uniunii Scriitorilor din România și a persoanelor din conducerea acesteia, sub sancțiunea unor plăți de daune cominatorii a câte 1000 lei/zi pentru toată perioada de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța și până la întreruperea definitivă a calomnierii”. Acest penibil demers în justiție este fără precedent și nu pot să cred decât că-i „opera” unor juriști defazați, care încă n-au auzit de Constituție, de drepturile omului, și nici de faptul că Stoiciu este membru al Consiliului Uniunii, având deci deplină îndreptățire la opinie, inclusiv critică. Președintele, probabil, de această dată va fi semnat ca primarul. Cel mai înțelept ar fi retragerea grabnică a acțiunii, nu de alta, dar află confrații noștri europeni și ne facem de râsul râsului!
De remarcat faptul că tableta noastră dedicată neputințelor Naționalei lui Pițurcă, deși din belșug accesată, n-a fost urmată de nici un comentariu. De unde se vede mai întâi că lumea s-a sastisit, apoi că un apăsător sentiment al penibilului determină ocolirea temei și, nu în ultimul rând, revelația târzie că-s pe lume multe altele mai demne de interes decât fotbalul, fotbalul și iarăși fotbalul.