El știe mai bine

Trăim într-o epocă în care oamenilor le vine foarte greu să creadă că există un Dumnezeu ce știe totul despre ei și nevoile lor. Și nu numai atât, ci pe deasupra și că voința și gândul divin sunt singurele mântuitoare și folositoare omului. Cu peste șase miliarde de oameni în lume, mulți găsesc că e cinic să crezi că Dumnezeu se interesează de fiecare în parte și știe ce i se întâmplă. Trăim într-o lume ce îngroapă majoritatea oamenilor și problemelor lor într-o beznă impersonală, în spatele cifrelor de la asigurările sociale. Și totuși, Hristos nu uită să ne amintească faptul că: „Știe Tatăl vostru cel ceresc cele de care aveți voi trebuință…“ Trebuie să credem acestui cuvânt. Vom avea doar de câștigat.
O pildă spune că doi oameni au sădit măslini pe pământul lor. După aceea, unul dintre ei s-a rugat: „Doamne, pomii mei au nevoie de apă. Trimite, rogu-te, ploaie!“ Și ploaia a venit. Apoi omul s-a rugat pentru căldură: „Doamne, acum pomii mei au nevoie de soare“. Și Dumnezeu i-a scăldat în lumina soarelui arzător. Mai apoi omul nostru a strigat încă o dată către Făcătorul lumii: „Părinte ceresc, pomii mei au nevoie de ceva să se întărească. Trimite un îngheț în noaptea asta!“ Înghețul a venit, dar pomii s-au uscat cu toții.
Mirat, omul păgubit s-a dus în livada prietenului său și a văzut acolo măslinii înflorind. „Cum se poate? Doar m-am rugat cu multă râvnă și am fost foarte atent cu copacii din livada mea“, a întrebat el. Răspunsul prietenului l-a descumpănit total: „Cred că nu te-ai rugat cum trebuia. Eu, când m-am îndreptat spre Dumnezeu, nu I-am cerut ploaie sau soare sau îngheț. Nu. Ci am spus doar atât: Doamne, tu ai făcut acești pomi. Tu știi ce au nevoie. Trimite-le ce socotești că este mai potrivit“.
(Augustin Păunoiu, Preluare din „Vitamine duhovnicești“, Anthony M. Coniaris, Editura Sophia)