El așteaptă să fie găsit

Dumnezeu nu este absent din viața oamenilor. Mai degrabă, omul nu-L dorește pe Dumnezeu în preajma lui. Omul este cel ce se lipsește de Dumnezeu, și aceasta din mai multe pricini. Una este nepăsarea. Oamenii nu au vreme pentru Dumnezeu. Sunt prea ocupați cu altele. Dumnezeu este absent din cauză că oamenii nu prea Îl doresc prezent. Sfânta Scriptură stăruie mereu și mereu că numai cei ce-L caută pe Dumnezeu Îl află. El nu vine acolo unde nu este dorit, nu silește pe nimeni. Dar absența lui Dumnezeu nu înseamnă că Lui nu-I pasă. El poate fi absent fiindcă omul nu Îl dorește în preajma sa, dar El așteaptă pururea să fie găsit.
Există o veche povestioară despre un băiețel care se juca de-a v-ați ascunselea cu prietenii săi. Când i-a venit rândul să se ascundă, ceilalți băieți s-au plictisit și au plecat. Băiatul era cu inima zdrobită. Bunicul său l-a găsit suspinând și i-a zis: Nu plânge că prietenii tăi nu au venit să te caute. Poate o să înveți din această dezamăgire că și Dumnezeu așteaptă să fie găsit, iar oamenii umblă după alte lucruri. Dacă Dumnezeu este absent pentru mulți din oamenii de astăzi, aceasta se datorează păcatului, indiferenței noastre morale. Însă Dumnezeu așteaptă în umbră, în tăcere să fie găsit.
Pe peretele unei pivnițe din Köln, în Germania, în vremurile de violență și disperare ale celui de-al Doilea Război Mondial, se afla următoarea mărturisire de credință: Cred în soare chiar când nu strălucește, cred în dragoste chiar și când nu o simt, cred în Dumnezeu chiar când El rămâne tăcut.
Dar Dumnezeu nu rămâne tăcut decât dacă noi dorim să fie așa. În vremurile de demult, El a vorbit prin proroci.
În zilele mai de pe urmă ne-a vorbit prin Însuși Fiul Său. Și continuă să vorbească și astăzi fiecăruia dintre noi. (Preluare după o pildă din volumul „Vitamine duhovnicești“, Anthony M. Coniaris, vol. 1, Editura Sophia, 2009)