Aseară, la Conacul Domnesc din Șcheia, a avut loc prima ediție a Galei “Top 10 Suceveni”, eveniment organizat de cotidianul Monitorul de Suceava și Camera de Comerț și Industrie Suceava.
În prezența a sute de invitați, într-o acțiune inedită la nivel județean, au fost premiate zece cazuri ale unor suceveni care, am considerat noi, au făcut lucruri deosebite pentru semenii lor, pentru comunitățile din care fac parte, pentru un județ întreg.
Sunt suceveni care nu au apărut pe afișe electorale, prin tabloide, nu au conturi consistente în bănci, nu conduc instituții ori afaceri importante.
Sunt oameni simpli, dar în același timp speciali. Oameni cărora am ținut să le mulțumim, organizând o gală doar pentru ei.
Aseară, ei, niște necunoscuți pentru mulți dintre noi, au fost vedetele.
Amănunte și fotografii de la gala de marți seară, ale cărei fonduri au fost destinate exclusiv unor cauze umanitare, vă vom prezenta în ediția de mâine.
Astăzi, însă, vrem să vă povestim despre vedetele noastre. Ei sunt sucevenii din Top 10.
Preotul pompier
L-am întâlnit prima oară pe preotul Gabriel Puiu Florea, parohul al bisericii Sf. Dumitru din satul Cornu Luncii, acum două săptămâni. Am scris despre el în urmă cu câteva luni, am mai vorbit la telefon, dar nu l-am întâlnit niciodată până atunci.
În toamna anului trecut, în urma unui incendiu devastator, șase gospodării din Cornu Luncii au fost distruse de flăcări, iar preotul Florea și-a pus în cap să facă rost de o mașină de pompieri pentru comunitate. Autoritățile din comună i-au spus că nu sunt fonduri pentru asemenea achiziție, însă de câteva luni fața bisericească și-a văzut dorința îndeplinită.
Nu prin vreo minune dumnezeiască, ci cu banii jos.
„De sus nu mai pică nimic în ziua de azi”
Preotul Florea și-a vândut tractorul personal și cu banii strânși a cumpărat tocmai din Franța o mașină de pompieri la mâna a doua, a treia … funcționează, ce mai contează.
Preotul nu s-a mulțumit numai să cumpere mașina roșie cu girofar. S-a urcat la volan și a cerut sprijinul Inspectoratului pentru Situații de Urgentă Suceava, iar în scurt timp a reușit să o doteze complet.
A găsit prin sat mai mulți voluntari care să-l ajute în cazul vreunei nenorociri și a făcut rost și de echipamente.
A intervenit până acum la 13 incendii, iar tot satul e mândru acum de preotul lor pompier.
“Ar trebui ca fiecare să se gândească dacă poate face ceva pentru comunitate, să se ostenească și să nu aștepte de sus, pentru că de sus nu mai pică nimic în ziua de azi”, ne învață părintele.
În curtea gospodăriei sale, și-a amenajat și o sursă de apă pentru ca la un incendiu mai puternic să nu fie nevoit să meargă să „facă plinul” până la râul Moldova și să piardă astfel minute prețioase, care pot face diferența în cazul vreunei nenorociri.
Când nu merge cu mașina la incendii, îi mai ajută pe oamenii din sat: „Cum spuneam când am luat-o: să nu trebuiască să stingem focul, ci să udăm florile și tot este important. Enoriașii au fost bucuroși pentru că nu ai nevoie numai de a stinge incendii de o mașină de pompieri … «Părinte, am nevoie de mașină să-mi cureți o fântână», «Părinte, am nevoie de apă, fecioru își toarnă temelie la casă»…” Cât despre bani: „Toate astea sunt făcute voluntar și fără bani, orice intervenție cu mașina de pompieri, eu nu am acceptat nici un leu de la nimeni.”
Despre preotul Gabriel Puiu Florea se pot scrie pagini întregi. Are în curtea gospodăriei un atelier de tâmplărie și unul de fierărie. Își suflecă marginile de la sutană și se apucă de treabă: „M-a rugat un bătrân să-i fac o coadă de topor. Cum să nu îl ajut …”
L-am lăsat pe șantierul noii biserici pe care o ridică acum în sat, pentru că cea veche e în stare avansată de degradare.
„Vă spun eu că o să vă întoarceți la Cornu Luncii, să vedeți o biserică unicat”, ne strigă părintele la plecare.
Cea mai micuță casă din Liteni
A venit iarna și pe ulița pe care locuiește familia Pascariu. O mamă singură, Marcela, și cei patru copii ai ei, trei băieți de 6, 9 și 12 ani și o fată de 14 ani.
În urmă cu aproape un an, în micuța lor casă, o cameră practic împărțită în două, au intrat voluntarii Salvați Copiii.
„Prima oară când am mers acolo, nu era chiar foarte frig afară. Dar era mai frig în casă, asta a fost prima senzație pe care am avut-o. Copiiierau îmbrăcați în casă”, își amintește Mircea Petriuc.
Casa, din chirpici, nu era izolată, iar pereții erau plini de crăpături. Soba era una artizanală și reprezenta un real pericol.
Mircea lucrează la Inspectoratul pentru Situații de Urgență și s-a „înrolat” la Salvați Copiii, din dorința de a ajuta. Ca pompier a văzut multe nenorociri în timpul intervențiilor la care a participat.
Când a intrat, însă, în locuința familiei Pascariu și a realizat în ce condiții trăiesc cei patru copii ai Marcelei, și-a promis să facă tot ce-i stă în putință pentru a salva aceste suflete nevinovate.
„Am pus un zâmbet în acea casă”
Împreună cu Camelia Iordache, președinta Salvați Copiii Suceava, au pus pe hârtie proiectul CASA (Construim, Asistăm Social, Acționăm) și și-au propus să facă o nouă casă familiei Pascariu.
Au făcut proiectul viitoarei case, iar costurile sunt în jur de 10.000 de euro. Au căutat sponsori și, plini de optimism, au bătut pe la ușile mai multor societăți. Fără prea mare succes însă.
Nu au abandonat planul lor și au demarat o campanie pe Facebook, organizând și un spectacol caritabil și reușind să strângă 2.900 de lei.
Din acei bani, Mircea, ajutat de mai mulți colegi de la pompieri, a izolat casuța familiei Pascariu, iar voluntarii de la Salvați Copiiii-au dat culoare la propriu și la figurat. „Am pus un zâmbet în acea casă”, zâmbește emoționat Mircea.
Ca și când nu ar fi fost de ajuns necazurile familiei Pascariu, în urmă cu doi ani Nicușor, copilul de 9anișori, a fost bătut de colegi de la școală, reproșându-i-se că este sărăntoc. De atunci, copilul a dezvoltat un comportament psihotic și a fost diagnosticat cu epilepsie, fiind sub tratament. A uitat să zâmbească, până când micuța lor curte s-a umplut de voluntari ai organizației Salvați Copiii. Sunt noii și singurii lor prieteni.
În cea mai mică căsuță din Liteni e acum cald. Afară a nins, iar cei patru copii și mama lor au grijă unul de celălalt.
Marcela, mama, are grijă de doi bătrâni din sat și muncește aproape toată ziua. Câștigă 600 de lei, iar din acești bani și din alocațiile copiilor reușește să-i țină curați, să le dea de mâncare și să-i trimită la școală.
Pentru că nu știu dacă Moș Crăciun va intra și în căsuța lor, copiii Marcelei nu s-au gândit încă ce i-ar putea cere.
Ar vrea totuși, șoptește Nicușor, un brad împodobit în casă, lângă geam, să fie siguri că Moșul nu o să-i treacă cu vederea.
Iar Moșul va ajunge cu siguranță, ne asigură Mircea și Camelia, care nu vor să renunțe la planul lor și speră ca la anul să reușească să construiască o nouă casă familiei Pascariu.
Elevii de top de la „Nicu Gane”
Bogdan Baciu și Constantin Popa sunt doi tineri de 19 ani, din municipiul Fălticeni, nominalizați în Top 10 Suceveni.
Bogdan a fost desemnat elevul anului în cadrul Galei Premiilor în Educație acordate de Fundația „Dinu Patriciu”, iar la 18 ani a ajuns cel mai tânăr delegat la Organizația Națiunilor Unite, reprezentând România și susținând un discurs despre situația tinerilor români și problemele cu care se confruntă, în fața reprezentanților celor 192 de state membre.
Constantin a obținut în luna august a acestui an medalia de aur la Olimpiada internațională de geografie, desfășurată la Koln, în Germania.
El a fost pe podium și la edițiile anterioare ale olimpiadei internaționale, argint în 2011, în Cehia, respectiv bronz în 2010, în Taiwan.
Amândoi au fost numiți cetățeni de onoare ai municipiului Fălticeni. Constantin la 17 ani, Bogdan la 18 ani.
Cei doi au absolvit anul acesta Colegiul Național „Nicu Gane” și, aveam să aflu chiar de la ei, au fost chiar colegi de clasă.
Acum sunt studenți la București, Bogdan la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, iar Constantin la Facultatea de Inginerie Aerospațială.
Au pasiuni, au vise, ca oricare alți tineri de vârsta lor. Sunt cât se poate de obișnuiți, dar în același timp unici.
Fiți convinși că veți mai auzi de ei, iar atunci să spuneți tuturor: A, da, băieții aceștia de la Fălticeni. Sunt în Top 10 Suceveni.
Minunile de la Marginea
La Marginea, una dintre cele mai frumoase comune din județ, oamenii fac minuni pentru oameni.
Cu aproape un sfert dintre localnici plecați la muncă prin toate colțurile lumii, Marginea a ajuns mai cunoscută în ultimii ani datorită solidarității localnicilor, decât prin ceramica neagră sau olăritul specifice comunei situate la câțiva kilometri de municipiul Rădăuți.
Vă amintiți? În 2009, mărginenii au construit un pod de lemn într-o singură zi, sătui să aștepte de aproape un an ca autoritățile să le facă podul distrus la inundații.
Mobilizarea exemplară de atunci, care a ajuns chiar și în presa internațională, nu a fost o întâmplare, un caz singular.
Monitorul de Suceava v-a prezentat în acest an mai multe reportaje făcute la Marginea, de la locul unor case înghițite de incendii.
Se lucra de zor. Zeci de oameni din sat, ortodocși, penticostali și baptiși deopotrivă, munceau cot la cot, pentru a le ridica case noi consătenilor cărora focul le-a luat în câteva ore tot ce au agonisit o viață întreagă.
Cu toții erau voluntari și lucrau cu materiale de construcții achiziționate tot cu ajutorul unor oameni cu dare de mână din comună care nu au putut rămâne impasibili la drama sătenilor care au rămas fără un acoperiș deasupra capului.
Copiii ajutau și ei la ce puteau, iar femeile au organizat o bucătărie de campanie unde făceau mâncare pentru armata de muncitori.
Peste 20 de case au fost distruse de foc în ultimul an, iar în câteva săptâmâni au fost ridicate la loc ca printr-o minune. O minune făcută de oameni pentru oameni.
În spatele acestor acțiuni umanitare ale mărginenilor s-au aflat trei persoane care au reușit să-i mobilizeze pe toți ceilalți.
Este vorba de Arcadie Boicu, reprezentantul comunității penticostale, și preoții ortodocși Vasile Varctic și Vasilică Nicanor Leuștean.
Cei trei i-au adunat pe săteni, au făcut chetă prin comună, reușind de fiecare dată să implice zeci de voluntari și firme locale la ridicarea caselor distruse în incendiile din ultimii ani.
Vrednic de Bucovina
Nu putea lipsi din această galerie de onoare și cel care și-a dedicat ani din viață pentru întregirea patrimoniului cultural și pentru recuperarea identității bucovinene, scriitorul Ion Drăgușanul.
Lucrarea „Povestea așezărilor bucovinene”, care prezintă în mai multe volume 288 de vetre de locuire din perimetrul bucovinean, se înscrie între cărțile fundamentale necesare cunoașterii spiritualității bucovinene.
Cu copertele ilustrate cu reproduceri ale unor decupaje din tablourile lui Eugen Maximovici, volumele semnate de Ion Drăgușanul (care au atașate la final harta etnografică a Bucovinei întocmită pe temeiul recensământului oficial din anul 1910) sunt rezultatul unei documentări laborioase și reprezintă, ca și alte cărți ale sale, o scriere mărturisitoare.
O scriere pentru a cărei documentare au trebuit aproape zece ani.
Primele două volume ale „Poveștii așezărilor bucovinene” le-a scos în 500 de exemplare, iar marea majoritate s-au vândut deja.
A primit aprecieri chiar și din străinătate, iar scrierile sale au răscolit sentimente de mult uitate printre mulți bucovineni răspândiți peste tot prin lume.
Ion Drăgușanul a redescoperit pentru bucovineni scriitori de valoare ai acestor meleaguri, le-a scos volume de autor, iar pe mulți dintre contemporanii cu care împarte aceeași pasiune i-a ajutat să-și publice lucrările.
„O, ce mare poezie am avut, ce mare literatură, ce artiști uriași am avut în arta plastică, dar nu-i știm, ori asta am încercat eu să fac de-a lungul anilor și, deși sunt profund nemulțumit de mine că mi-am pierdut timpul cu așa ceva într-o vreme ca asta, pe de altă parte sufletul meu este liniștit că știu că am încredințat ceva viitorimii”, ne mărturisea recent scriitorul.
Profesorul de nota 10
La intrarea în Școala Gimnazială Nr. 3 din municipiul Suceava, pe un perete întreg, e un panou mare plin diplome și medalii, de performanțe obținute prin munca a generații la rând de elevi în sala de sport a unității de învățământ. E un panou plin de fotografii cu copii fericiți de primele lor realizări în viață.
Până acum câteva luni, sala de sport a școlii arată groaznic.
Podeaua din sala de sport era veche și roasă, vopseaua ștearsă, iar scândurile distanțate, adunând praf și mizerie și crescând riscul unor accidente.
Sătul să tot aștepte ca autoritățile să aloce bani pentru renovarea sălii de sport, profesorul de educație fizică Ioan Drăgoiu a făcut un lucru inedit și, în luna august a acestui an, a inițiat o campanie de strângere de fonduri.
Iar primii bani i-a investit chiar el. Din salariul său de profesor, Ioan Drăgoiu a donat 1.000 de lei, reprezentând două gradații de merit.
Iar apoi a început să bată pe la ușile mai multor societăți și oameni de afaceri, sperând în reușita demersului său.
Degeaba s-a zbătut profesorul Drăgoi, pentru că încercările sale de a schimba suprafața veche din scândură au fost în zadar.
Ar fi putut foarte bine să-și ia banii înapoi, să se mulțumească doar cu faptul că a încercat să facă ceva pentru a schimba imaginea dezolantă a sălii de sport.
Și totuși profesorul nu s-a lăsat. A mai pus câteva sute de lei și a reușit de unul singur să zugrăvească, să refacă toată pardoseala, să revopsească marcajele, să pună plase de protecție și plase la porți.
Ioan Drăgoiu a dat culoare la propriu sălii de sport. Din propriul buzunar.
Eroul în uniformă
Era într-o seară friguroasă de mai, când alarma a sunat în dispeceratul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Suceava.
Mașinile salvatorilor au ieșit imediat pe poartă, misiunea fiind de a salva o adolescentă care voia să-și pună capăt zilelor în zona podului de la Bazar de peste râul Suceava.
Plutonierul Paul Balahura era de serviciu în acea seară și a fost unul dintre salvatorii trimiși la fața locului.
Paul avea să salveze o viață, riscând-o pe a lui. Pentru o necunoscută, o fată de 16 ani, elevă, pe care nu a mai văzut-o niciodată.
Echipajul SMURD a ajuns în câteva minute la locul intervenției. Salvatorii au observat o tânără care era deja în apă până la nivelul gâtului și continua să înainteze, deși mai multe persoane, printre care și doi polițiști, o rugau să se întoarcă.
Deși în mod normal, așa cum sunt procedurile, ar fi trebuit să aștepte sosirea mașinii cu barca pneumatică de salvare, Paul, asistent medical generalist în cadrul SMURD, și-a dat seama că situația era una critică, iar adolescenta dispărea sub apele învolburate de curenții din zona podului.
A sărit în apă, a înotat până la tânără, a prins-o și a reușit să o scoată la mal.
A salvat o viață de om. A unui copil de altfel, o elevă în clasa a X-a la Colegiul „Mihai Eminescu” din Suceava, care într-un moment de rătăcire a crezut că doar așa se pot rezolva probleme pe care le avea la școală.
Era depresivă, din cauza unor note proaste la matematică.
„Am fost mândru de colegul meu. Orice secundă trecută în plus ar fi presupus înecarea victimei în râul Suceava”, declara colonelul Ion Burlui, șeful ISU Suceava.
Pentru eleva pe care a salvat-o din apele râului Suceava, Paul ar trebui să fie un erou. Nu a mai văzut-o niciodată de atunci și nici nu ar recunoaște-o pe stradă dacă ar trece pe lângă el.
Poate că fata nici măcar nu i-ar spune mulțumesc.
Cu toate astea, plutonierul mărturisește că ar reacționa la fel și mâine dacă ar fi în fața unei situații similare.
Cadoul făcut unui oraș întreg
13 septembrie 2012. „Simfonii de toamnă”. O seară extraordinară, o vreme superbă, o amintire cât se poate de plăcută.
Știam de acel concert simfonic în aer liber, dar, recunosc, nu am fost acolo. Am văzut apoi imaginile. Și le-am revăzut. O dată, de două ori … Nu îmi venea să cred că se întâmpla în centrul Sucevei, chiar în fața Palatului Administrativ.
Era o mare de oameni, aproape 1.000 pe scaune și alte câteva sute pe trotuarul din Parcul Central, în picioare sau pe băncile din fața Bisericii Catolice și a Muzeului de Științele Naturii.
Zeci de artiști pe scenă ai Filarmonicii din Botoșani și o atmosferă unică. Cel puțin pentru orașul nostru.
Luat de val … sau de vals, te puteai imagina foarte ușor în orice capitală europeană, iar pentru cele două ore magice oferite, pentru cadoul făcut unui oraș întreg, clubul Rotary Suceava, organizatorul evenimentului, primește nominalizarea noastră în Top 10.
Rotarienii vor să repete concertul simfonic în aer liber, eveniment care să devină cu timpul o tradiție pentru Suceava.
„Ne-am propus ca în primăvară să îl repetăm, urmează să vedem dacă va fi tot acolo sau în fața Casei de Cultură”, a dat vestea bună, zilele trecute, președinta Rotary Suceava, Adriana Zgăbei.
Familia cu peste 100 de copii
Există în România un loc așa cum nu mai găsești nicăieri în țară, iar acesta este la Rădăuți. Chiar la intrare în municipiu.
Aici, peste 100 de copii care au trecut prin adevărate drame sufletești, care au uitat la un moment dat să zâmbească sau să viseze ori care nici măcar nu au știut ce înseamnă aceste lucruriși-au găsit familia.
E, dacă vreți, un rai pe pământ al acestor copii, care au primit o nouă șansă. O nouă viață.
Așezământul de copii „Sf. Ierarh Leontie” de la Rădăuți este un proiect inedit în România, un proiect care a luat naștere datorităpărintelui arhimandrit Iustin Dragomir, starețul Mănăstirii Bogdana.
Părintele s-a zbătut să dea viață visului de a aduce speranță în sufletele greu încercate ale copiilor care, împinși de foame, de sărăcie, băteau zi de zi la porțile mănăstirii.
Complexul a fost dat parțial în folosință, iar acum e casă pentru nu mai puțin de 114 copii, de la micuți de 2 anișori la tineri ajunși la majorat.
Grupați pe vârste, băieți și fete locuiesc în zece vile în cadrul așezământului. Pe dinafară, pentru cine nu știe, arată ca un cartier de lux, în care zici sigur că locuiesc cine știe ce persoane înstărite. Și da, de ce nu, dincolo de porțile mari ale complexului, e bogăție mare. Sufletească.
Copiii merg la școli și grădinițe din Rădăuți, fiind duși și luați de la ore cu microbuzele centrului.
Au la așezământ teren de sport, sală de calculatoare, atelier de creație, tot ce au nevoie pentru a-și petrece timpul liber într-un mod cât mai plăcut.
Au medic, trei asistente și program de alimentație calculat special pentru a le oferi necesarul de calorii și vitamine.
Sunt în schimb și reguli de respectat, fiecare casă având regulamentul ei.
Care și când face curățenie la bucătărie, cine duce rufele la spălătorie, cine șterge praful … sarcinile sunt bine împărțite, tocmai pentru a-i responsabiliza.
Tată și mamă le sunt arhidiaconul Iustin Tănase, un tânăr preot care are în grijă complexul, și maica Ecaterina, psihologul așezământului.
Fondurile destinate acestui proiect nu acoperă de multe ori nici măcar jumătate din necesar, însă starețul Iustin Dragomir direcționează veniturile și resursele Mănăstirii Bogdana către micuții cu suflet mare de la așezământul de la intrarea în Rădăuți. „Rezultatele nu sunt bune, ci sunt foarte bune. Dacă în prima fază ne-am confruntat cu copii care nu voiau să meargă la școală, acum promovabilitatea este de sută la sută, în primul trimestru al anului trecut aveam 18 premianți, iar vara asta 31. Astă iarnă, în vacanță, aveam 87 de copii, din care 48 au plecat în vacanță, vara asta au fost 112 și nu a mai vrut să plece nici unul acasă”, zâmbește cu căldură arhimandritul Iustin Dragomir, cel care își merită cu prisosință locul în Top 10 Suceveni.
