La Prestige Ballroom Suceavaau fost premiați aseară 10 suceveni care au făcut performanță în domeniile în care activează, oameni care ar trebui să reprezinte repere ale societății de astăzi.
10 suceveni care fac lucruri deosebite pentru comunitățile din care fac parte și care merită să fie dați drept exemplu.
10 oameni cărora organizatorii Galei „Top 10 Suceveni”, „Monitorul de Suceava”, în colaborare cu Camera de Comerț și Industrie Suceava, Patronatul Întreprinderilor Mici și Mijlocii Suceava și Prestige Ballroom Suceava,le-au mulțumit, organizând o gală pentru ei.
Vedetele serii au fost ei, acei 10 suceveni pe care aproape 600 de oameni care au ales să participe la Gala de aseară i-au aplaudat cu căldură. Gala „Top 10 Suceveni” este un eveniment exclusiv caritabil, eveniment care promovează și susține performanța.
Cei 10 laureați ai Galei „Top 10 Suceveni”, ediția a VIII-a, merită să fie cunoscuți și apreciați, așadar vă invităm să faceți cunoștință cu ei:
1. Pregătit să salveze vieți după ce a supraviețuit iadului avalanșei
Muntele, locul care îi este cel mai drag, i-a răpit pe 1 decembrie 2017 doi dintre cei mai buni prieteni și a fost la un pas de a-l răpune și pe el. Surprins de avalanșă în timp ce urca în masivul Călimani pentru a arbora steagul României, Lucian Drăgan, voluntar al Serviciului Salvamont Vatra Dornei, a avut șansa de a supraviețui chiar dacă a stat îngropat în zăpadă mai bine de 7 ore. Printr-un miracol, a reușit să ajungă la telefon, și-a alertat colegii, care l-au salvat după o luptă contracronometru. Tot de sub zăpadă, a încercat să afle dacă prietenii cu care plecase la drum erau în viață. Din păcate, nu a reușit să-i contacteze și atunci și-a dat seama de dimensiunea reală a lucrurilor și s-a gândit la ceea ce este mai rău, iar temerile sale aveau să se adeverească.
Nici acum, după doi ani, Lucian Drăgan nu știe de ce Dumnezeu a fost atât de darnic cu el și nu i-a protejat și pe prietenii săi, Sorin Pandelea și Nathy Josse, decedați în acea zi fatidică. A fost unul dintre cele mai delicate și dificile momente din viața lui Lucian Drăgan, care nu și-a închipuit vreodată că din salvator va deveni victimă. Cel care a ajuns primul la el și l-a scos de sub muntele de zăpadă care-l acoperise a fost Gavril Todașcă, coleg cu el la Serviciul Salvamont Vatra Dornei, tot voluntar și el.
Cu umărul dislocat și cu o fractură de picior, Lucian Drăgan a ajuns în spital, dar nu s-a gândit nici un moment să renunțe la munca de voluntariat. Anul acesta a terminat și al patrulea modul al cursurilor prin care a fost atestat salvator montan. Și-a propus să salveze oameni aflați în pericol, să întoarcă binele care i-a fost făcut în decembrie 2017.
„Cum m-au salvat și pe mine colegii mei, așa poate și eu, la rândul meu, o să salvez vreodată o viață. Dacă stai și te gândești că poți să ajuți o persoană sau să salvezi o viață poți spune că ai salvat o lume întreagă”, sunt cuvintele care îl împing zi de zi de la spate pe Lucian Drăgan.
2. Constantin Lucuțar – 1.000 de kilometri pe bicicletă, în 48 de ore, pentru copiii născuți prematur
Din 2017, Constantin Lucuțar pedalează pentru a face auzită cauza copiilor născuți prematur care au nevoie de echipamente medicale pentru a supraviețui. Pedalează pentru a transforma tăcerea bebelușilor într-un strigăt pentru viață. Cu sprijinul organizației „Salvați copiii”, tânărul de 28 de ani, din Vama, a pornit, în ultimii trei ani, într-o aventură plină de curaj și determinare. 1.000 de kilometri pe bicicletă, pentru a strânge donații și pentru a susține dreptul la viață al copiilor născuți prematur. ”Curaj nu e neapărat, nebunie nici atât, ci doar dorința de a salva vieți. Vieți pe care nici măcar nu le cunoaștem. (…) Mi-am dat seama că lupta lor este mult mai mare decât lupta mea cu 1.000 de kilometri”, mărturisește tânărul. Prima cursă de 1.000 de kilometri, distanță pe care și-a propus să o parcurgă în 48 de ore, a fost în 2017. Fiecare kilometru pedalat a fost vândut pentru dotarea maternităților cu echipamente medicale performante. Bătălia cu cei 1.000 de kilometri nu a fost câștigată din cauza unei dureri intense la un picior, însă Costi a câștigat teren în lupta pentru viață. Au urmat cursele din 2018 și 2019, prima, într-o perioadă când întreaga țară a fost lovită de inundații, iar cea de-a doua desfășurată pe caniculă, la temperaturi care s-au menținut aproape de 40 de grade. Donațiile au fost tot mai consistente de la an la an, însă nevoile micuților prematuri sunt mari, iar echipamentele scumpe. Tocmai de aceea Costi este determinat să susțină cauza “Salvați Copiii”, până când toți bebelușii vor avea un start mai bun în viață, iar statisticile dureroase despre copiii născuți prea devreme vor fi mai bune. Camelia Iordache, președinte „Salvați Copiii”, filiala Suceava: ”Cauzei noastre i s-au alăturat niște nebuni frumoși, niște oameni care aproape în fiecare zi își depășesc limitele, poate ei înțelegând cel mai bine lupta copiilor prematuri cu viața. Constantin a venit alături de noi cu tot sufletul, și asta se vede în tot ceea ce face”. Vă îndemn să îl susținem și să donăm pentru fiecare kilometru, pentru fiecare gram, pentru fiecare bătaie de inimă a copiilor prematuri.
3. Triplii campioni naționali la rugby de la Gura Humorului
Campioni naționali trei ani la rând, o performanță extraordinară cu care se pot lăuda puține cluburi mari din țară. Se poate însă la Gura Humorului, unde s-a format deja o generație foarte promițătoare de tineri rugbiști.
Copii muncitori, cu bază genetică bună, duși pe drumul cel bun de o mână de antrenori care au înțeles că nu trebuie doar să ceri și să te plângi că în România nu ai cu ce și cu cine face sport. S-au zbătut, au atras sponsori, stabilitate, iar rezultatele se văd.
Antrenorul care se ocupă de acești copii, Andrei Varvaroi, este mândru de performanța băieților, însă resimte și presiunea victoriilor așteptate meci de meci:
„Sunt doi ani de zile în care nu am pierdut nici un meci, câteodată mă sperie, nu știu cum o să reacționăm când probabil o să vină și o înfrângere”.
Bazele generației au fost puse acum 7 ani de zile. Copii care aveau atunci 10 ani au fost adunați din zona Humorului și a Sucevei. Treptat, la echipă au venit și copii din alte zone ale țării, chiar și de la Timișoara. La Humor au parte de condiții bune pentru a face sport, dar și școală. Echipa este sprijinită de doi sponsori mari, BCR și DHL România, de Fundația Te Aud România și de alți câțiva sponsori locali, care s-au alăturat proiectului.
Deși am plecat de acasă cu ideea că tinerii din ziua de azi sunt greu de adus la sport, cu atât mai mult la rugby, Andrei Varvaroi ne-a contrazis, iar zecile de copii de la antrenamentul la care am participat îi dau dreptate.
O idee îndrăzneață este și echipa de seniori de la Gura Humorului, reînființată pentru ca juniorii să aibă cum face pasul la seniori.
În această toamnă, în tentativa de a cuceri al patrulea titlu național consecutiv, la categoria U 18, elevii lui Andrei Varvaroi au încheiat turul pe locul I, cu cinci victorii și un rezultat de egalitate.
Proiectul merge așadar bine, iar toți cei implicați merită toate aplauzele noastre.
4. Nicoleta Bogoș, dăscălița care a creat asociația donatorilor de zâmbete, de lumină și de visuri împlinite
O rază de lumină, un zâmbet, o faptă bună pot dărâma și cele mai crâncene bariere. Sunt oameni care poartă în suflet doar lumină, pe care o împart cu generozitate celor din jur.
Un astfel de om-lumină este învățătoarea Nicoleta Bogoș, din Câmpulung Moldovenesc. Ea își învață copiii că nu doare să fii bun. Și le-o spune cu multă dragoste.
Nicoleta Bogoș are o putere nebănuită de a ajuta. A creat asociația donatorilor de visuri împlinite, intitulată sugestiv „Licuricii fericiți”. Spirite libere și dornice să lase ceva în urma lor, „licuricii” au reabilitat Secția de pediatrie a Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc.
Și Nicoleta Bogoș, „omul care știe să schimbe lucrurile în bine”, după cum susține dr. Cătălin Săndulescu, managerul Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc, nu s-a rezumat doar la reabilitarea Secției de pediatrie. A reabilitat câteva puncte sanitare și o secție de mici intervenții pe Secția de chirurgie generală.
„Dascălul care înoată contra curentului”, cum i se mai spune Nicoletei Bogoș, omul care a primit nu o dată, ci de două ori șansa la viață, nu-și permite să irosească nici o zi, nici o clipă, de aceea are mari planuri pentru viitor. I s-a spus că va rămâne „o legumă”, din cauza unor probleme la coloana vertebrală. Dumnezeu avea însă alte planuri pentru ea. Câțiva doctori iscusiți i-au reconstruit coloana și i-au dat din nou aripi. Când zborul era mai frumos și munca de voluntar din ce în ce mai plină de miez, Nicoleta Bogoș a fost diagnosticată cu o boală sfâșietoare, cancer. A strâns din dinți, s-a luptat cu boala, cu ședințele de terapie extrem de dureroase, și a învins. Divinitatea a intervenit și de această dată în viața Nicoletei Bogoș. A salvat-o din nou, și astfel „Licuricii fericiți” continuă să impresioneze. Vor să transforme un fost spital de copii cu probleme pulmonare, o clădire părăsită de peste 30 de ani, primită de la Primăria Câmpulung Moldovenesc, într-un centru comunitar pentru persoane defavorizate. Până va fi gata Centrul comunitar, Nicoleta Bogoș și-a făcut un obicei din a merge sâmbăta la oamenii nevoiași, în special bătrâni, dar și copii, pentru a le duce o porție de mâncare caldă, cu aromă de „acasă”.
5. Alina Andruhovici și Filon Lucău, o familie dedicată creației
Povestea soților Alina Andruhovici și Filon Lucău este cea a unor oameni care și-au împletit destinele cu arta și creația, în căutarea frumuseții formei și a culorii și a adevărului istoriei rememorate. Cunoscându-se din anii în care au trudit ca profesori de limba și literatura română în zona Câmpulung Moldovenesc, ei s-au reîntâlnit după absolvirea obligațiilor de catedră și au simțit că au același drum de parcurs, pornind împreună într-o asiduă muncă de creație. De peste 10 ani rezultatul muncii lor, de pictor și cercetător la Filon Lucău și de povestitor plin de curaj al dramei românismului din nordul Bucovinei, în cazul soției sale, Alina Andruhovici, este admirat pretutindeni.
Provenind dintr-o familie de cojocar din Fundu Moldovei, Filon Lucău s-a simțit de mic atras de arta decorativă, modelele create de el la o vârstă fragedă înnobilând costumul popular al Văii Moldovei. În studenție a fost atras întâia oară de tehnica specială a aplicării tușelor în pictura pe sticlă și a pornit singur în munca sa, căutând lumina și detaliul și perfecționându-se continuu în ultimii 40 de ani. Finețea contururilor și a formelor particularizează pictura profesorului Lucău, alături de dantelăria motivelor de pe altița costumului popular, care încadrează în mod delicat tablourile. Pe lângă scenele biblice, lucrările sale redau lumii viața și obiceiurile satului bucovinean, trăiri consemnate în mod valoros și în lucrările de cercetare publicate de autor.
Fiindu-i mereu alături, Alina Andruhovici s-a afirmat ca om al condeiului în consemnări legate de suferințele românilor din nordul Bucovinei, de unde a fost nevoită să se refugieze la o vârstă fragedă. După o viață plină de muncă în care a crezut în puterile sale, Alina Andruhovici a avut curajul de a-și dezvolta talentul de povestitor al vremurilor care au fost, în câteva volume precum ”Zbucium” sau ”Cum poți să uiți?”, iar cele mai recente scrieri de memorialistică vor apărea în volumul denumit ”Descătușarea Memoriei.”
6. ÎPS Pimen – o viață în slujba lui Dumnezeu și a Bucovinei
Pe 25 august 2019, ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a împlinit 90 de viață și 28 de ani de slujire arhierească. A fost primul copil al familiei Zainea, din comuna Greabănu, județul Buzău, și a fost crescut de mic cu respect și dragoste față de biserică și față de oameni. La 17 ani a întrerupt liceul și a luat drumul vieții monahale, transferându-se la seminarul de la Mănăstirea Neamț, iar după terminarea studiilor la seminar a urmat cursurile Facultății de Teologie din București. După absolvirea facultății, în 1957, a fost numit egumen la Mănăstirea Putna, iar după doar un an a devenit stareț. A părăsit Putna în 1960, după ce comuniștii au hotărât scoaterea călugărilor din mănăstiri, și a plecat la Mănăstirea Văratic, ca preot. S-a întors la Putna, ca ghid, în anul 1964. Anii în care a activat ca ghid sunt considerați de ÎPS Pimen ca cei mai frumoși din viața lui. A fost perioada în care le spunea turiștilor, români sau străini, adevărata istorie a României, inclusiv realitatea despre nordul Bucovinei sau Basarabia, și le recita și „Doina” lui Mihai Eminescu, poezie interzisă de autoritățile comuniste. În 1975 a fost numit stareț al Mănăstirii Sf. Ioan, din Suceava, iar în 1991, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. După doar un an, în 1992, ÎPS Pimen l-a invitat pe Regele Mihai să petreacă Paștele la Mănăstirea Putna, spre indignarea autorităților din acea vreme, care îi refuzaseră până atunci fostului suveran accesul în România. Grație invitației formulate de ÎPS Pimen, Regele Mihai avea să se întoarcă pentru prima dată acasă, după 45 de ani de exil impus de regimul comunist. Încă de când a ajuns la Putna, în 1957, ÎPS Pimen s-a îndrăgostit iremediabil de Bucovina. Călăuzit de credința în Dumnezeu, tot ceea ce a făcut până astăzi a fost pentru Biserică și pentru Bucovina. A încurajat construirea de noi biserici, înființarea de cămine pentru bătrâni sau copii ai nimănui, a ajutat oamenii sărmani. În numele credinței, pentru Biserică și pentru Bucovina.
7. Ștefan Mandachi, inițiatorul protestului național “România vrea autostrăzi – #Șîeu”
Un metru de autostradă construit simbolic de omul de afaceri sucevean Ștefan Mandachi și inițiativa acestuia de a întrerupe activitatea firmelor sale timp de 15 minute, în data de 15 martie 2019, ca protest față de lipsa de implicare a autorităților centrale în construcția de autostrăzi în județul Suceava și în regiunea Moldovei, au transformat Suceava într-o adevărată capitală a țării. Suceava și numele lui Ștefan Mandachi au fost asimilate cu una dintre cele mai mari mișcări din partea societății civile și a mediului de afaceri care a avut loc în România, peste 1.000 de firme și cunoscuți oameni de afaceri fiind solidari cu acesta, pentru a trage un semnal de alarmă față de lipsa autostrăzilor în România. Pe 15 martie, la apelul făcut de Ștefan Mandachi, aproape o țară întreagă s-a oprit timp de 15 minute, pentru a protesta, în mod pașnic, față de una dintre problemele reale din România, lipsa de autostrăzi. Milioane de români au strigat „Șî eu”, în semn de solidaritate față de semnalul de alarmă tras de Ștefan Mandachi în privința lipsei unei infrastructuri rutiere moderne, dar și a numărului mare de accidente care se produc din cauza acestei situații. Și pentru ca protestul său să fie complet, omul de afaceri sucevean a construit, la Suceava, în semn simbolic și din fonduri proprii, primul metru de autostradă din Moldova. Antreprenorul sucevean a declarat, la vremea respectivă, că momentul inaugurării primului metru de autostradă din Moldova reprezintă „o șansă unică să restartăm România acum”, dar și că este conștient de faptul că, prin apelul său, „am generat o solidaritate națională, pe care eu nu am mai văzut-o niciodată. Și nu e meritul meu, e meritul tuturor”. Amploarea protestului din 15 martie nu a fost remarcată doar pe plan național. Protestul a devenit cea mai citită știre pe BBC, care deține și unul dintre cele mai mari site-uri internaționale de știri. Atât pe BBC, cât și pe alte agenții și site-uri de știri, cum ar fi Bloomberg sau Euronews, protestul a fost relatat pe larg, fiind evidențiat modul în care românii au protestat față de lipsa autostrăzilor.
8. Stelian Erhan, meșterul care păstrează vie tradiția făuririi buciumelor
Dacă ai auzit o dată sunetul prelung și tânguitor al buciumului, care răscolește în tine amintiri de mult uitate, spiritul nemuritor al străbunilor, dar și chemarea fierbinte a naturii și a vieții, cântecul lui ți se ascunde pentru totdeauna în suflet și îți răsună din străfundurile ființei în cele mai importante momente ale vieții. Buciumul este un instrument muzical tradițional, folosit în special de păstorii români din munți. Cuvântul vine din limba veche și înseamnă corn îndoit – coarnele animalelor fiind printre primele instrumente muzicale folosite de om.
În Bucovina, buciumul va răsuna în continuare grație eforturilor unui om care s-a apucat să le făurească și să încurajeze utilizarea lor, atunci când această tradiție era aproape gata de dispariție.
Ultimul mare meșter de buciume, cu renume național, a fost un alt câmpulungean, Mihai Lăcătuș, dar arta creării buciumelor s-ar fi pierdut dacă acesta nu ar fi scris o carte prin care să transmită și altora învățăturile sale.
Așa a ajuns Stelian Aristotel Erhan, Stelu, aprig gospodar, care respectă și acum vechile rânduieli ale strămoșilor, să făurească buciume, când mai erau doar două rămase în Câmpulung. Acum, câteva sute de buciume, răspândite în toată țara, îi poartă în trunchiul scobit pe interior semnătura și sudoarea.
Procedeul de realizare a buciumelor este destul de complicat și necesită multă muncă.
În fiecare an, Stelu Erhan cutreieră pădurile din jur, căutând lemnul de rezonanță, menit să cânte, să se audă până la Dumnezeu și până în negurile timpului.
Din dorința de a cinsti înaintașii așa cum se cuvine, conform tradiției, cu cântec de bucium, a învățat să le făurească, adunând în jurul său o mulțime de alți gospodari pricepuți să le dea glas, fie că sunt la biserică, la sărbători sau pe vârf de munte, lângă crucile de lemn pe care le ridică pe toate culmile din jurul Câmpulungului și până pe Mestecăniș, pentru a veghea asupra tuturor.
9. Dumbrăveni, capitala culturală a României
Poate că titlul acestui material pare pretențios la prima vedere, dar când aceste cuvinte vin din partea unora dintre cei mai importanți oameni ai elitei culturale a României, ele capătă altă conotație.
„Dumbrăveniul funcționează ca un fel de filială în teritoriu a Academiei Române, pentru că răspândește vorba dulce, apără limba și cultura românească, apără istoria, etnografia, și acestea sunt lucruri care au intrat în atenția Academiei Române încă de la fondarea ei”, este de părere academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele în exercițiu al Academiei Române. În completare, fostul președinte al aceluiași for elitist, academicianul Eugen Simion, a ținut să laude „cu toată sinceritatea experimentul ăsta, pe care eu îl numesc experimentul Dumbrăveni”.
Până să fie trase aceste concluzii a fost nevoie de multă muncă și implicare. Totul a început în 2006, când s-a organizat, cu bani și oameni puțini, printre care și academicianul Mihai Cimpoi, din Republica Moldova, prima ediție a Festivalului Literar „Mihai Eminescu”. An de an, această manifestare a crescut în intensitate și ca număr de participanți, și nu doar că a devenit un reper național și internațional, dar s-a ales și cu un „frățior”, Festivalul „Poeții Nemurii Noastre”.
Tot ceea ce se întâmplă la Dumbrăveni este posibil prin implicarea primarului Ioan Pavăl și a secretarului Mihai Chiriac, oameni dedicați total acestor proiecte.
Primăria Dumbrăveni și Academia Română colaborează și pe linia tipăririi de carte, proiect prin intermediul căruia au văzut lumina tiparului 20 de cărți.
Implicarea Primăriei Dumbrăveni în diferite proiecte culturale a depășit granițele comunei. În acest sens a fost încheiat un protocol de colaborare cu Academia de Științe din Republica Moldova, iar Primăria Dumbrăveni a devenit partener la Congresul Mondial al Eminescologilor, de la Chișinău. Pentru toate acestea, în cursul anului 2013, primarul și secretarul comunei au primit brevetul și medalia „Mihai Eminescu” din partea președintelui de atunci al Republicii Moldova.
10. Vasile Bolohan, omul care își împarte banii cu copii nevoiași
Vasile Bolohan, un sucevean stabilit de nu mai puțin de 12 ani în Leeds, Anglia, este organizatorul a zeci de campanii umanitare la Suceava, destinate în principal copiilor orfani ori provenind din familii sărace sau dezorganizate.
Sute de copii au fost în excursii de una sau mai multe zile, au primit haine, jucării (de dulciuri nici nu se mai pune problema), medicamente, sprijin financiar, unii s-au ales chiar și cu o casă nouă, în urma acțiunilor de strângere de fonduri puse de cale de Vasile. Au scris ziarele, s-a dat și la televizor, povestea lui Vasile, la rândul lui un fost copil al străzii, cu o copilărie de coșmar, petrecută în mare parte pe străzi, fiind de-a dreptul impresionantă.Mai cu seamă pentru faptul că, deși a ajuns la un moment dat și la pușcărie pentru furt, suceveanul a reușit să-și găsească un rost în viață, să-și întemeieze o familie și, din salariul câștigat cu greu printre betoniere și materialele de construcții, să dăruiască bucurii și zâmbete acolo unde e mai mare nevoie de ele. Și a adunat Vasile și o armată de prieteni în spatele său, care au răspuns de fiecare dată prezent la campaniile umanitare inițiate pe rețelele de socializare de către românul din Leeds.
Anul trecut, tot cam pe vremea asta, am înghețat de frig împreună cu Vasile și prietenii săi în cadrul acțiunii „Darul Sucevenilor”. S-au strâns, în câteva ore, la Patinoarul Areni, unde a avut loc acțiunea, nu mai puțin de 20.700 de lei și un camion de haine, jucării și dulciuri. Unde a ajuns „Darul Sucevenilor” vă arătăm în această seară, în reportajul video pregătit pentru gală.
Luna trecută, ne-am urcat în avion și am mers tocmai în Leeds, la Vasile. În marea de oameni de pe aeroportul din Manchester, l-am recunoscut imediat. Venea direct de la muncă și era în „haine de scandal”, cum le spune el,Am stat aproape două zile în Leeds, am povestit, i-am cunoscut soția și copilul, și am fost și în „biroul“ lui Vasile.La etajul 38 al celei mai înalte clădiri care se construiește acum în Leeds. Cu vestă, cască și bocanci de șantier.
