La Conacul Domnesc din Șcheia au fost premiați aseară 10 suceveni care au făcut performanță în domeniile în care activează, oameni care ar trebui să reprezinte repere ale societății de astăzi. 10 suceveni care fac lucruri deosebite pentru comunitățile din care fac parte și care merită să fie dați drept exemplu. 10 oameni cărora organizatorii Galei „Top 10 Suceveni” (Monitorul de Suceava, Camera de Comerț și Industrie Suceava, Federația Patronală a Întreprinderilor Mici și Mijlocii Suceava și Complexul Turistic „Conacul Domnesc”) le-au mulțumit organizând o gală pentru ei. Vedetele serii au fost ei, acei 10 suceveni pe care aproximativ 500 de oameni care au ales să participe la Gala de aseară i-au aplaudat cu căldură. Gala „Top 10 Suceveni” este un eveniment exclusiv caritabil, eveniment care promovează și susține performanța.
Anul acesta, toți banii care au rezultat din licitațiile ce s-au organizat în cadrul evenimentului vor ajunge la Valentin Rusu, elev în clasa a XII-a, la Colegiul „Dragoș Vodă” Câmpulung Moldovenesc, orfan de ambii părinți, care își dorește să urmeze o facultate la Iași. Pe 1 ianuarie 2017, Valentin a rămas orfan de mamă. Anul acesta, în luna iunie, tatăl lui Valentin a făcut un infarct, la mii de kilometri de țară, și a murit. Valentin a încercat pas cu pas să estompeze țipătul disperării și durerii din inimă și să fie așa cum îl știe toată lumea: bun, puternic, generos, altruist. Are rezultate bune la învățătură, se implică în toate activitățile școlare, educaționale, face voluntariat, donează regulat sânge pentru a salva vieți și vrea să urmeze studiile superioare la Iași. Participanții la Gala „Top 10 Suceveni” 2018 pot face ca visul lui Valentin de a-și continua studiile să se împlinească. Organizatorii, dar și Valentin le mulțumesc tuturor oamenilor pentru implicarea și dăruirea de care au dat dovadă.
Cei 10 laureați ai Galei „Top 10 Suceveni”, ediția a VII-a, merită să fie cunoscuți și apreciați, aplaudați nu doar de câteva sute de oameni, ci de un județ întreg și nu numai, așadar vă invităm să faceți cunoștință cu ei:
1. Luca Ciubotaru – Tânărul care înclină balanța puterii către cetățeni
Luca Ciubotaru este unul dintre tinerii care duc România mai departe, pentru care nemulțumirea trebuie să se transforme în acțiune, și nu în resemnare. Luca a înființat în 2017 grupul „Rădăuțiul civic”, o invitație de a ieși din pasivitate, de a conecta idei, oameni și resurse pentru a pune lucrurile în mișcare. „Pentru mine a fost un experiment care mi-a depășit cu mult așteptările. Am dat un apel în Rădăuți, în mediul online, și am zis că cine rezonează cu mine (avem aceleași valori și vrem un Rădăuți mai dezvoltat, cu o administrație responsabilă și transparentă), să vină să discutăm și să ne cunoaștem”. Iar invitația lui Luca a rezonat cu valorile și aspirațiile altor rădăuțeni care au înțeles că un viitor mai bun nu se construiește cu „să se facă”, ci cu ”eu pot să fac”. Și s-au pus pe treabă. Prima întâlnire a grupului civic a adus și primele rezultate. O tabără pentru câțiva copii de la Casa de tip familial „Universul Copiilor”. Ca o lecție pentru autoritățile care au spus „Nu” finanțării inițiativei, proiectul a fost premiat în cadrul Galei Tineretului din România, fiind pentru prima dată când un proiect din Rădăuți ajunge în finala acestei competiții. Iar cu optica potrivită, fiecare problemă de care ne lovim poate deveni o oportunitate de a transforma orașul în bine. Așa a fost și cu proiectul pentru ecologizarea zonei Podul Vlădichii, practic poarta de intrare în Rădăuți. Un alt proiect marca „Rădăuțiul civic” urmărește să redea rădăuțenilor lacul din parcul Alexadru Sahia, cândva un simbol al orașului. Iar tot datorită grupului închegat de Luca, Rădăuțiul are și o aplicație mobilă destinată atât locuitorilor orașului, cât și turiștilor care îi calcă pragul. Însă „Rădăuțiul civic” înseamnă mai mult de atât. Acțiuni de voluntariat, campanii de informare, de donare de sânge, programe de mentorat pentru copiii fără familie, promovarea municipiului și a istoriei acestuia. La 22 de ani, în 2014, Luca Ciubotaru era numit Cetățean de Onoare al municipiului Rădăuți, distincție pe care i-a oferit-o și comuna Bilca. Tot în 2014 a fost desemnat delegat de Tineret la Organizația Națiunilor Unite.
2. Vasile Oșean, voință și patriotism pe o barcă din mijlocul Atlanticului
Să traversezi Atlanticul la bordul unui vapor se poate numi o aventură. Dar să treci Oceanul într-o barcă, propulsată doar de brațele a patru oameni care vâslesc prin rotație, pare de-a dreptul o nebunie. Unul dintre acești temerari vine din Fălticeni, de pe malurile Șomuzului, iar împreună cu colegii de cursă a reușit minunea: a traversat Atlanticul, și nu oricum, ci stabilind un record în materie, respectiv în 38 de zile, 14 ore și 32 de minute.
Pentru Vasile Oșean, frumosul nebun din barca Atlantic4, a fost un vis împlinit. Și nu a vâslit doar pentru a-și demonstra că se poate, ci din mai multe motive. Vasile și colegii săi de barcă și-au propus să adune 500.000 de lei pentru un centru socio-medical de la Adunații-Copăceni, în județul Giurgiu, ceea ce s-a și întâmplat.
„A fost un proiect de țară, și nu întâmplător am ales ca finișul cursei să fie în 2018, anul Centenarului Unirii, un an foarte important pentru România. Pe tot parcursul cursei am descoperit patriotismul din mine, iar în momentul în care mă uitam și vedeam că pala cu care vâslesc e vopsită în tricolor, că am la mână o brățară pe care scrie România 100, mi-am dat seama că aceasta este motivația mea intrinsecă”, a spus Vasile Oșean.
Iar cursa de 5.000 de kilometri de traversare a Oceanului Atlantic nu a fost deloc simplă și nici lipsită de obstacole. Valuri înalte cât un bloc cu patru etaje și accidente care i-au lăsat urme adânci pe corp au fost doar câteva din episoadele acestei curse.
În timp ce Vasile înfrunta pericolul pe întinderea nesfârșită de apă, acasă, cei apropiați se rugau ca totul să se termine cu bine. Și s-a terminat, iar bucuria a fost una imensă.
Dar pentru Vasile Oșean aceasta este doar o bornă dintr-un lung șir de proiecte. Anul viitor va pleca în Patagonia, într-o altă cursă extremă, de această dată pe uscat, iar scopul este acela de a aduna bani pentru funcționarea Centrului socio-medical de la Adunații-Copăceni.
3. Bermas, singura supraviețuitoare dintre cele peste 120 de fabrici de bere din România
O fabrică, un colectiv unit și muncitor și o conducere cu inițiativă, care a găsit întotdeauna soluțiile menținerii pe o piață concurențială acerbă. Fabrica de Bere Suceava sau Bermas, cum este cunoscută astăzi, este singura care s-a încăpățânat să reziste pe piață, în condițiile în care alte peste 120 de asemenea fabrici de bere din România au dispărut, una câte una, după 1990. Responsabili pentru menținerea fabricii pe vechea structură sunt cei care au lucrat de-a lungul timpului acolo și lucrează și astăzi, precum și cei care au îndrăgit gustul berii ”de acasă” și prin consum au asigurat continuitatea producției. Această rodnică cooperare a făcut ca în fiecare an, pe poarta fabricii să iasă peste 25 de milioane de sticle de bere din sortimentele Suceava, Bermas, Călimani și renăscuta marcă de suflet, Solca. După ce majoritatea fabricilor de pe platforma industrială a Sucevei au dispărut una câte una în ultimii zeci de ani, nu putem privi decât cu mirare și admirație spre cele care au rezistat timpului, între ele numărându-se și fabrica de bere Bermas. De la managerul fabricii, Elena Anisoi, am aflat că cel mai important lucru în menținerea calității berii este utilizarea procedeului clasic de fabricare, care folosește malțul, conurile de hamei și fermentarea berii în două etape, care durează 42 de zile. În afara drojdiei de fermentare aduse din Germania, rețeta care dă savoare berii sucevene folosește malțul produs în fabrică, „oarzele” folosite fiind cumpărate de la ferme din Suceava și județele învecinate, hameiul provenind din ferme cu tradiție din zona Ardealului. Un alt ingredient important pentru gustul berii îl reprezintă apa captată din izvoarele subterane din Berchișești, curată bacteriologic. În al doilea rând, berea produsă de Bermas se vinde numai în ambalaje de sticlă și la keg (la butoi), care îi păstrează calitățile. Una dintre particularitățile care fac conducerea fabricii cu atât mai merituoasă este menținerea capitalului românesc, acționari majoritari, adică peste 60%, fiind salariații și foștii salariați.
4. Horațiu Silviu Ilea – tânărul păstrător al tradițiilor
La doar 29 de ani, tânărul bucovinean Horațiu Silviu Ilea, originar din Câmpulung Moldovenesc, este considerat unul dintre cei mai buni etnografi din România, expertiza sa fiind solicitată atât în țară, cât și în străinătate. Pasionat de tradițiile populare, Silviu Ilea poartă și acum cu mândrie, oriunde merge, costumele populare din Bucovina, dar și din alte zone istorice ale țării, uimind oamenii din București, unde își desfășoară activitatea, în cadrul Muzeului Țăranului Român, cât și pe cei pe care îi întâlnește prin deplasările sale la expoziții și alte evenimente, unde este solicitată prezența sa.
În inima Bucureștiului cosmopolit, îmbrăcat cu portul tradițional, cu mustățile fercheș răsucite-n aer, tânărul bucovinean, care și-a dedicat viața pentru studierea și promovarea valorilor autentice românești, atrage privirile mai ceva ca un magnet fierul.
Pasiunea sa l-a îndrumat și spre meseria pe care o are, deși părinții doreau să meargă la Medicină. În vreme ce majoritatea oamenilor aleargă după modernitate, Silviu luptă pentru păstrarea și promovarea valorilor tradiționale, redescoperind rădăcinile noastre culturale.
Meseria și pasiunea sa i-au purtat pașii în toate regiunile istorice ale României, dar și peste hotare, peste tot, inclusiv la Istanbul, singurul oraș din lume construit pe două continente, fiind prezent cu hainele tradiționale pe care le poartă cu mândrie.
Expertiza sa a fost solicitată în privința unei faimoase picturi semnate în 1882 de artistul american Frederick Arthur Bridgman, afișată în Muzeul de Arte din Boston cu titlul „Armenian Lady” („Armeanca”).
Acum, tabloul figurează cu titlul original, „Romanian Lady” („Românca”).
Colaborarea dintre Google și Muzeul Național al Țăranului Român, la lansarea unei expoziții virtuale – Google Arts & Culture, i-a dat ocazia să pună portul popular românesc pe harta mondială a modei.
Silviu deține și o impresionantă colecție de costume tradiționale și alte articole din viața de zi cu zi a strămoșilor noștri, pe care a documentat-o amănunțit, pentru a le cunoaște obiceiurile și filozofia de viață.
5. Edi Pădurariu, performanță pe „frontul” de 64 de pătrățele
Edward Mihai Pădurariu, un împătimit al “luptei” de pe tabla cu 64 de pătrățele, este, la cei 14 ani ai săi, cel mai bine cotat adolescent sucevean din peisajul șahului românesc.
Edi este cel mai tânăr sucevean care deține titlul de candidat de maestru, un salt important din cariera unui șahist, pe care doar câțiva puști de vârsta lui, din întreaga țară, au reușit să-l facă.
Iar Edi are toate calitățile pentru a ajunge și mai departe în sportul minții, pe care îl studiază de la 5 ani și un pic, când tatăl său i-a arătat primele mutări. A început să joace cu tot mai mult tact, astfel că era evident că șahul nu putea rămâne doar un simplu hobby.
„Am văzut că îmi place și am vrut să avansez și să fiu antrenat de un profesor. Primul care m-a pregătit în șah a fost domnul Victor Teodoriu, profesor de matematică, iar ulterior a fost prof. Marian Culapov”, a mai mărturisit Edi.
„De departe Edi a fost cel mai bun elev al meu și ca dovadă stau rezultatele lui. Din toată cariera mea de antrenor, de 22 de ani, de departe a fost cel mai bun produs al meu și cred eu și al șahului sucevean”, a arătat, la rândul său, prof. Marian Culapov.
De la șapte ani, Edi nu a ratat nici un campionat național, întreceri care l-au propulsat și la campionate europene sau mondiale.
Palmaresul tânărului este unul impresionant, mărturie fiind trofeele și cupele, mănunchiul gros de medalii sau „ceaslovul” de diplome obținute la concursuri naționale și internaționale.
În prezent, Edi se antrenează pe Skype cu Gabriel Mateuță, din București, maestru internațional care pregătește elevi din toată lumea.
„Edi e un jucător care poate să facă față la seniori foarte bine și a dovedit asta în turneele Open unde participă atât juniori, cât și seniori. A avut multe rezultate împotriva unor jucători mai bine clasați din punct de vedere al coeficientului ELO”, spune Mateuță.
Din 2012, Edi este legitimat la Șah Club Galați, un club particular, unde a avut parte de susținere permanentă. I-ar fi plăcut să reprezinte Suceava în cadrul competițiilor la care participă, însă la Galați cultul pentru jocul de șah este foarte bine consolidat, iar nivelul de performanță este unul care-i permite lui Edi să se pregătească la standarde înalte.
6. Ștefan Rusu, cel mai titrat luptător român din toate timpurile
Unul dintre cei mai mari sportivi pe care i-a avut România vreodată, cu performanțe comparabile cu ale unor legende ca Nadia Comăneci sau Ivan Patzaichin, trăiește la Rădăuți, departe de faima de vedetă pe care ar merita-o din plin.
Ștefan Rusu este cel mai titrat luptător pe care l-a avut vreodată România, medaliat olimpic de trei ori la rând, un nume care a dominat luptele greco-romane mondiale timp de 11 ani.
Primul contact cu luptele greco-romane l-a avut înainte de a împlini 9 ani. O selecție făcută la Rădăuți pentru lupte l-a adus pentru prima dată în contact cu acest sport. Evoluția a fost fulminantă. La 13 ani a fost selecționat prima dată la lotul național, iar la 17 ani a luat bronzul la seniori și primul titlu european.
Provenit dintr-o familie săracă, Rusu a luat fiecare zi ca pe o șansă imensă de a face ceva în viață
În 1976, la doar 20 de ani, Ștefan Rusu dădea lovitura la Jocurile Olimpice de la Montreal. Tânărul, foarte puțin cunoscut atunci, a ieșit vicecampion olimpic.
Patru ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Moscova, Ștefan Rusu bătea tot și lua aurul olimpic. Cu o muncă extraordinară și cu o forță psihică rară, Rusu a urcat pe podium și la a treia olimpiadă, la Los Angeles, unde a luat bronzul.
Primul luptător român inclus în Hall of Fame!, la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro din 2016, Ștefan Rusu are un palmares foarte greu de egalat: trei medalii olimpice, patru la campionate mondiale, opt la campionate europene, 13 ani la rând campion național.
Astăzi, trecut de 60 de ani, Ștefan Rusu continuă să trăiască pentru lupte.
„Vreau să mă întreacă unul, dacă unul mă întrece eu îi cumpăr cea mai frumoasă mașină. Dar ca să mă întreacă trebuie să doarmă în sală…. să muncească enorm și să îi placă ceea ce face”, spune Ștefan Rusu.
7. Daniel și Adriana Pentiuc au adoptat trei fetițe abandonate
O familie din Mitocu Dragomirnei a adoptat trei fetițe abandonate, două dintre ele surori care se aflau pe lista copiilor greu adoptabili. Familia Daniel și Adriana Pentiuc mai au o fetiță împreună, Ioana, în vârstă de 12 ani, și două fete majore, în vârstă de 23 de ani, Daniela și Iustina, care provin din căsătoriile anterioare ale celor doi soți.
Prima fetiță adoptată, Mihaela, are aproape 4 ani și este în familia Pentiuc de la vârsta de un an și jumătate, iar surorile Daria, în vârstă de 6 ani, și Larisa, în vârstă de 10 ani, au intrat în familia adoptatoare la începutul acestui an.
I-am întrebat pe soții Daniel și Adriana Pentiuc, căsătoriți de 20 de ani, dacă sunt fericiți cu locuința plină de fete. Mi-au răspuns că fericirea lor are chipul copiilor. Am vrut să le aflu povestea și să descopăr ce i-a determinat să adopte trei copii abandonați. Mi-au spus că din totdeauna și-au dorit să adopte un copil. Ei cred că în acest fel îi pot mulțumi lui Dumnezeu pentru că le-a dat mai mult decât și-au dorit. Nu le-a fost mereu ușor. Nici acum nu le este. Au pornit de jos și cu multe greutăți. Au fost nevoiți să plece la muncă în străinătate pentru a-și face o casă. Le-a fost greu, dar au reușit!
Am plecat de la familia Pentiuc cu convingerea că Ioana, un copil foarte rebel, Mihaela, o alintată și o zvăpăiată, Daria, mult prea rezervată, și Larisa, foarte maleabilă, un copil foarte matur, după cum le-a descris mama Adriana, sunt perlele, averea de care se pot bucura cei doi soți. Și nu se opresc aici. Deocamdată, vor să le ofere fetelor condiții decente și o educație bună. Le învață să facă Rai din ce au și să nu râvnească după ce văd la alții. Împărtășesc împreună sentimente și emoții greu de descris și nu spun nu, dacă, la un moment dat, destinul le va hărăzi un alt copil abandonat care are nevoie de o familie. Nimic nu este imposibil atunci când iubirea învinge și din iubire se naște sentimentul acela unic și sincer de a dărui și altora din puținul sau preaplinul tău.
8. Starețul Melchisedec, omul care a redeschis drumurile spre Putna
Putna, poate cel mai important loc al spiritualității românești, a revenit din acest an pe harta feroviară a României. Este aproape o minune în condițiile în care CFR închide de ani buni liniile secundare.
Omul care a fost singurul care nu a renunțat și a bătut pe la uși înalte, chiar și când nimeni nu îi dădea vreo șansă, este starețul Mănăstirii Putna, Melchisedec Velnic. Este a doua reușită importantă a starețului la acest capitol, după ce în 2004 s-a zbătut și a reușit să obțină încadrarea șoselelor principale care duc spre Putna la rangul de drumuri naționale.
Calea ferată spre Putna s-a redeschis la mijlocul lunii august, iar entuziasmul a fost unul general. Trenul a fost așteptat cu urale, de mulțimi de oameni, în mai toate stațiile.
Dovadă că starețul nu s-a înșelat este că automotoarele Desiro puse de CFR pe acest traseu circulă adesea pline, cu călători în picioare. Deja s-a decis suplimentarea numărului de curse.
Starețul s-a implicat și direct în sprijinirea căii ferate spre Putna. Biletul de tren este bilet de intrare la muzeul Mănăstirii Putna. Pelerini și grupuri masive de elevi vin la Putna cu trenul și vizitează gratuit și muzeul.
Crescut într-o familie profund ortodoxă, din satul Ceplenița-Iași, cu tatăl cântăreț bisericesc, absolvent de facultate de teologie ortodoxă și licențiat în teologie, tânărul cu numele de botez Mihai Velnic a venit la mănăstire în august 1989. Aici și-a găsit locul potrivit între monahi licențiați în teologie.
Chiar astăzi, 7 decembrie 2018, în ziua Galei „Top 10 Suceveni”, starețul împlinește 26 de ani de când a fost ales în fruntea obștei de călugări de la Putna.
9. Întemeietorul neurochirurgiei la Suceava: dr. Anatolii Buzdugan
Primul neurochirurg din istoria spitalului din Suceava este un român din Basarabia, dr. Anatolii Buzdugan. A venit aici acum 18 ani, pe teren gol, cu intenția de a înființa o secție de neurochirurgie.
Absolvent al Facultății de Medicină din Chișinău, dr. Buzdugan s-a specializat în neurochirurgie tot în Republica Moldova. A profesat în Chișinău și Bălți și a fost medic pe front, în Transnistria. A operat pacienți împușcați în cap, în coloană și tot ce a ajuns în spitalul de campanie, de pe câmpul de luptă.
În 1995, a venit la Iași pentru doctorat și aici unul dintre profesorii săi i-a spus că spitalul din Suceava vrea să înființeze secție de neurochirurgie. I s-a părut tentant, mai ales că mai crease una similară, la spitalul din Bălți.
Așa că, la 37 de ani, în septembrie 2000, și-a luat rămas bun de la Basarabia și Basarabia de la el și s-a mutat definitiv în România, la Suceava. Inițial a venit singur, doar cu cărți și două truse de neurochirurgie.
În primele luni a locuit în spital. Din rezerva nr. 29 s-a mutat cu trei zile înainte de Crăciunul anului 2000, când au venit la Suceava și soția și cei doi copii. Trei ani a fost singurul medic din spital cu această specialitate. În următorii șapte ani, au fost doi.
În timp, doctorul Buzdugan i-a învățat pe suceveni că se pot opera cu succes de tumori ale creierului sau de hernie de disc aici, la ei acasă.
În cei 18 ani, de când operează în Spitalul de Urgență Suceava, din 4.000 de intervenții la Neurochirurgie, 3.024 au fost realizate de el.
Spitalul a investit masiv în Neurochirurgie, mai ales în ultimii ani. Sala de operație este dotată la cele mai înalte standarde și oamenii vin cu încredere.
Cu perseverență, doctorul Buzdugan și-a construit visul de a înființa prima secție de neurochirurgie la Suceava.
În ciuda nenumăratelor oferte primite de la clinici din străinătate, a rămas aici. Are încă planuri mari, de dezvoltare a secției căreia îi este părinte.
10. Sofia Vicoveanca, o viață de om închinată muzicii populare
Pe 1 octombrie 2018, Sofia Vicoveanca a împlinit 59 de ani de când, așa cum îi place să spună, slujește cântecul popular. Născută pe 23 septembrie 1941, în comuna Toporăuți (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de orașul Cernăuți (Ucraina), Sofia Vicoveanca a imprimat 13 discuri personale și 6 în colaborare, aproximativ 15 casete audio, 20 de CD-uri și 2 DVD-uri. A publicat trei volume de versuri – ”Dureri ascunse” (1996), ”Cu inima-n palme” (2004) și ”Taine în adânc păstrate” (2009), a jucat în opt filme de lung metraj și cinci de scurt metraj.
Ca o recunoaștere a activității sale în slujba muzicii populare românești, Sofiei Vicoveanca i-au fost decernate mai multe distincții, cum ar fi: „Meritul Cultural” clasa a IV-a (1973); Medalia „Tudor Vladimirescu” cl. I (1975); Medalia „Meritul Cultural” cl. I (1976); Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a III-a (2002); Ordinul Național „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer (2004) etc.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Sofia Vicoveanca, la 29 noiembrie 2002, Crucea națională „Serviciul Credincios” clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.
Cu ocazia zilei Majestății Sale Regele Mihai, la 25 octombrie 2014, a primit din partea Casei Regale a Românei decorația Ordinul Coroana României în grad de cavaler.
De-a lungul activității sale s-a remarcat prin culegerea de folclor muzical din zona Bucovinei.
Sofia Vicoveanca a făcut cunoscută zona Bucovinei prin cântecele sale încărcate de emoții și stări ale țăranului bucovinean. A interpretat cântece de joc, balade, doine, cântece de leagăn, bocete, de dragoste, de dor, satirice, de nuntă, din ritualul de nuntă, de cătănie, de bătrânețe, colinde etc.
