La Conacul Domnesc din Șcheia au fost premiați aseară 10 suceveni care au făcut performanță în domeniile în care activează, oameni speciali, inimoși, care ar trebui să reprezinte repere ale societății de astăzi. 10 suceveni care fac lucruri deosebite pentru comunitățile din care fac parte și care merită să fie dați drept exemplu. 10 oameni cărora organizatorii Galei „Top 10 Suceveni” (Monitorul de Suceava, Camera de Comerț și Industrie Suceava, Conacul Domnesc și Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România) le-au mulțumit organizând o gală pentru ei.
Vedetele serii au fost ei, acei 10 suceveni pe care circa 450 de oameni care au ales să participe la Gala de aseară i-au aplaudat cu căldură. Gala „Top 10 Suceveni” este un eveniment exclusiv caritabil, eveniment care promovează și susține performanța. Anul acesta, toți banii care au rezultat din licitațiile ce s-au organizat în cadrul evenimentului vor ajunge la Alexandru Cozaciuc, elev în clasa a XII-a la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, nevăzător, care, începând de anul viitor, va urma cursurile Universității de Arte „George Enescu” din Iași. Pentru un copil în situația lui, cheltuielile sunt enorme. De aceea, organizatorii au dorit să-i asigure lui Alexandru o bursă care să acopere măcar o parte din banii necesari studiului la conservator, să susțină performanța elevului care știe să cânte la 16 instrumente muzicale și a adunat zeci de diplome și trofee la concursuri și festivaluri de profil.
Cei 10 premianți ai Galei „Top 10 Suceveni”, ediția a V-a, merită să fie cunoscuți și apreciați, aplaudați nu doar de câteva sute de oameni, ci de un județ întreg, așadar vă invităm să faceți cunoștință cu ei:
1. Daniela-Luminița Ceredeev,promotoarea voluntariatului însatele de huțuli
Daniela-Luminița Ceredeev este persoana care de 20 de ani scoate la lumină oameni cu suflet nealterat din satele de huțuli. Fie că sunt copii, părinți, bunici, cu toții au un loc aparte în sufletul profesoarei. Ea a devenit în acești ani un nucleu în jurul căruia se șlefuiesc copii, se formează caractere, se promovează iubirea, iertarea, toleranța, voluntariatul. Drumul inițiatic al profesoarei de limba și literatura română și de religie Daniela Ceredeev a început pe meleagurile Bucovinei în luna mai a anului 1996, când, împreună cu soțul ei, preotul Dan Ceredeev, a venit în satul Ciumârna, comuna Vatra Moldoviței, să-și înceapă cu adevărat misiunea apostolică, slujirea aleasă în folosul oamenilor. A trebuit să învețe să trăiască și să gândească precum huțulii,să le învețe obiceiurile și chiar câteva cuvinte în ucraineană, pentru a-i înțelege mai bine. Dar cel mai mult a învățat de la ei generozitatea și omenia. După câțiva ani a realizat că cel mai bine ar fi să investească în oameni, pentru că ei sunt comoara. A început să facă mici proiecte educative, timp în care a realizat ce mare potențial există la țară, mai ales în copii, dar și în adulții caresuntfericiți să poată face ceva pentru cei din jur. A urmat constituirea unui grup formal, a unei organizații locale de femei, apoi a unui grup local de tineret și, în sfârșit, a unei asociații care sprijină dezvoltarea comunitară, Asociația Proiect Pro Europa. În acest moment, în jurul profesoarei lucrează aproape 100 de voluntari, unii dintre ei devenind între timp traineri care reușesc să instruiască alți tineri din țară. De fapt acesta este și scopul profesoarei din Ciumârna, să construiască o rețea de grupuri de voluntari în toată țara, mai ales în satele în care se crede că nu se poate schimba nimic.
2. Emil Ursu, omul care a dat viață Cetății de Scaun și a „asediat-o” cu turiști
În urmă cu mai bine de zece ani, în Cetatea de Scaun a Sucevei au reapărut domnițele, cavalerii, boierii și străjerii. Pentru câteva zile, în arșița verii, între zidurile cetății au început să se audă din nou săbii în luptă, zăngănitul armurilor, tropote de cai, chicote de domnițe, acorduri de trubaduri, menestreli și truveri și mii de oameni, din ce în ce mai mulți, au început să vină să îi vadă și să-i asculte.
Așa a început Festivalul de Artă Medievală de la Suceava, confirmat oficial acum drept cel mai mare de acest gen din țară, ajungând să-l depășească în renume și pe cel de la Sighișoara. Parada cu făclii pe străzile Sucevei, spectacolele de muzică și lumini, teatrul, turnirurile și reprezentațiile medievale întorc spectatorii în timp, în vremurile de glorie ale Cetății.
Restaurarea fortăreței medievale cu bani europeni a adus și prima expoziție permanentă, care prezintă atât caracterul militar și obiceiurile din acele timpuri, cât și istoria fortăreței de-a lungul anilor. Pentru a reuși lucrul acesta și pentru a aduce un plus de autenticitate, toate replicile care se regăsesc în cetate au fost lucrate manual. Un impresionant arsenal de arme și armuri, tunuri, arme de asediu, straie, podoabe, ceramică, piese de mobilier, toate obiectele au fost făcute de mână, cu ajutorul mai multor meșteri și artiști români. „Istoria este o poveste, iar folosind puterea poveștilor, vizitatorii pot afla și înțelege mai ușor evenimentele importante care s-au petrecut aici de-a lungul anilor. Astfel, pe lângă un număr mare de panouri informative, în cadrul expoziției se regăsesc proiecții și sisteme interactive, care au rolul de a povesti într-un mod mult mai atractiv istoria locului. Această metodă nouă de prezentare a conținutului are un caracter imersiv și educativ mult mai puternic față de metodele clasice de prezentare a informațiilor”, ne spune cel care a făcut ca Cetatea lui Ștefan să prindă viață și să fie „asediată” de turiști, directorul Muzeului Bucovinei, Emil Ursu.
3. Brian Douglas, englezul care a făcut din voluntariat scopul vieții
Voluntariatul, o noțiune din ce în ce mai rar pusă în practică în ziua de astăzi, reprezintă principalul scop al vieții pentru un englez. El se numește Brian Douglas și este implicat în acțiuni caritabile în România de peste 20 de ani. A început la Iași, ca voluntar în lupta împotriva tuberculozei la copii, iar de câțiva ani este partenerul cel mai important al polițiștilor suceveni, în activități de prevenire.
Aproape 10.000 de plăcuțe reflectorizante pentru căruțe, manuale educative distribuite în școli, tabere de vară pentru copii, toate s-au făcut la Suceava, cu banii fundației olandeze Romanian Children’s Humanitarian Foundation, pe care o reprezintă Brian.
Poate cel mai important proiect al englezului s-a concretizat prin realizarea a 9.600 de plăcuțe reflectorizante, din banii fundației, pentru căruțele din Suceava. Brian, alături de polițiști, se ocupă inclusiv de montarea lor.
Brian știe că mentalitățile se schimbă greu, iar munca trebuie începută de la copii. De câțiva ani de zile, cu implicarea directă a polițiștilor de la Compartimentul de Prevenire, organizează tabere de vară, la Ciocănești, Vama și Marginea. În aceste tabere copiii primesc trei mese pe zi, fac drumeții pe munte, activități sportive și vizitează muzee. Interacționează, socializează, iar pentru asta părinții lor nu plătesc nici un leu.
„Vacanța de vară din România este, în opinia mea, prea lungă, în Anglia este de doar șase săptămâni, aici e aproape trei luni și e nevoie ca tinerii să aibă o ocupație”, spune englezul, care are deja în plan organizarea de noi tabere pentru copii, în vara anului viitor.
La Ciocănești, Brian Douglas a deschis și un club de prevenire, unde elevii au la dispoziție jocuri interactive, de stimulare a creativității. Tot la Ciocănești s-a implicat și în amenajarea unei săli de sport.
De sărbători, englezul este Moș Crăciun și financiar, dar și la propriu, pentru zeci de copii fără familie, dar și pentru bătrâni.
4. Dumitru Davidel, omul care se zbate pentru ca un erou să nu fie uitat
Sublocotenentul Ioan Grosaru a căzut la datorie, în teatrul de operații din Irak, în timp ce executa o misiune de patrulare, TAB-ul în care se afla trecând peste un dispozitiv explozibil improvizat. Vehiculul militar a luat foc, iar Grosaru a rămas ultimul în interior, pentru a asigura evacuarea colegilor. Din păcate, muniția din dotarea TAB-ului a explodat și i-a curmat viața. A fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler pentru militari, ca însemn de război.
Au trecut aproape 10 ani de atunci, însă amintirea acestui erou a rămas vie. An de an, eroului îi este adus un pios omagiu, în primul rând datorită unui om care a simțit că numele lui Ioan Grosaru nu trebuie dat uitării. Se numește Dumitru Davidel, a fost la rândul lui militar și în curând va împlini 80 de ani.
Primul pas a fost amenajarea mormântului eroului. După ce a văzut cum arată mormântul lui Ioan Grosaru, o grămadă de pământ acoperită cu coroane, Dumitru Davidel s-a decis să nu stea deoparte. A făcut un proiect, a achiziționat materiale de construcție, iar mormântul a fost amenajat ca pentru un erou. A fost ajutat de câțiva sponsori, de primarul din Cornu Luncii, Gheorghe Fron, de militari și de Asociația Cultul Eroilor, unde Davidel este vicepreședinte, și a adunat suma necesară, în jur de 32.000 de lei.
Amenajarea mormântului eroului a fost doar începutul. A urmat o casă memorială în localitatea natală – Păiseni, o expoziție permanentă în școala din sat, cărți de poezii editate postum, activități de comemorare de an de an. În toate acestea s-a implicat, în primul rând în nume personal, cu bani din propriul buzunar, Dumitru Davidel.
Dumitru Davidel nu s-a rezumat doar la cinstirea memoriei eroului Grosaru. A ținut să ofere mai mult. Specialist în construcții, a pus umărul la ridicarea unor monumente la bisericile din comuna Cornu Luncii, dar și la proiectarea și ridicarea altor monumente dedicate eroilor.
5. Dorin Goian, modelul de seriozitate și bun-simț
Dorin Goian este, fără îndoială, cel mai cunoscut fotbalist pe care l-a dat județul Suceava. A debutat în Divizia A, la 20 de ani, la Foresta Suceava, dar consacrarea a cunoscut-o la Steaua București, unde a evoluat în perioada 2004-2009 și unde a obținut două titluri de campion, o supercupă a României, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor.
De-a lungul carierei a mai jucat la Gloria Buzău, Ceahlăul Piatra Neamț, FCM Bacău, US Palermo (Italia), Glasgow Rangers (Scoția), Spezia (Italia) și Asteras Tripolis (Grecia), la această din urmă echipă încheindu-și și activitatea fotbalistică, în vara acestui an. A fost selecționat de 69 de ori în echipa națională a României, pentru care a marcat cinci goluri. Cea mai importantă reușită a fost contra Olandei, în 2007, golul marcat atunci de el asigurând practic calificarea României la EURO 2008.
Este căsătorit cu Nadia, din 2006. Are doi copii: o fetiță – Maya, născută în 2006, și un băiețel, Nectarie Matei, născut în 2010.
Dorin Goian provine dintr-o familie numeroasă, mai având trei frați și trei surori. Tatăl său lucra ca electrician, iar mama era croitoreasă. Nu s-a plâns, însă, niciodată că i-ar fi lipsit ceva, că ar fi dus lipsă de ceva. Pe cei doi frați mai mari, Liviu și Gigi, ambii jucători de fotbal în Divizia A, i-a avut drept modele. Și i-a depășit. Nu pentru că ar fi fost mai talentat.
Dorin Goian este cel mai cunoscut fotbalist pe care l-a dat Suceava, jucătorul cu cel mai impresionant palmares. Dar a ajuns în vârf prin muncă și seriozitate. Și a ajuns să fie și un model. Pentru oricine. Un om care s-a împlinit prin muncă, care a avut o carieră de excepție, atât pe teren, cât și în afara lui. Un om care s-a realizat prin forțele proprii. Și care a rămas cu picioarele pe pământ, modest și cu bun-simț, indiferent cât de sus l-au urcat victoriile și succesele.
6. Marius Ursaciuc, primarul care a reînviat mândria de a fi humorean
În anul 2000, rata șomajului în Gura Humorului era de 80%. La ultimul târg de profil desfășurat în acest an la Gura Humorului, 17 firme din localitate au oferit 186 de locuri de muncă, în toate domeniile, de la muncitori necalificați, calificați, agenți de pază și până la IT-iști. S-au ocupat doar 20 de locuri, ceea ce înseamnă că, în Gura Humorului, numai cine nu vrea nu muncește.
În anul 2003, în Gura Humorului existau trei unități de cazare, cu 76 de locuri. Astăzi există 136 de astfel de unități, cu peste 2.800 de locuri.
În ultimii 10 ani, în Gura Humorului s-au derulat zeci de proiecte, în valoare totală de aproximativ 60 de milioane de euro, iar alte și alte proiecte își așteaptă rândul.
Nu există vreo localitate în județ, și puține sunt și în țară, care să fi cunoscut o asemenea transformare ca Gura Humorului.
Iar toate aceste realizări i se datorează lui Marius Ursaciuc, omul care a reușit să schimbe culoarea gri a unui oraș care, odată, era o fantomă, omul care i-a făcut pe humoreni să fie mândri că sunt locuitori ai acestei localități.
În 2004, Marius Ursaciuc a fost ales pentru prima dată primar al orașului Gura Humorului. În acest an și-a început cel de al patrulea mandat. A primit de patru ori titlul de „Cel mai activ primar de oraș”, distincție ce i-a fost acordată de Asociația primarilor de oraș din România, organism din care fac parte 217 orașe din întreaga țară.
Pentru Marius Ursaciuc, ocupația de primar este una „full time”. Fiecare zi o privește cu optimism și o consideră o nouă provocare. Când a fost ales primar și-a propus trei lucruri: să pună orașul pe hartă, să reînvie mândria de a fi humorean și să facă din Gura Humorului un oraș viu.
A reușit? E suficient să spunem că, anul acesta, localitatea Gura Humorului a fost inclusă de agențiile de turism din Japonia în topul celor mai frumoase 30 de orașe mici din Europa.
7. Marcel Porof, profesorul care a pus laolaltă dragostea pentru profesie și cea pentru elevi
Sunt profesori pe care unii elevi îi poartă în suflet toată viața. Dascăli desăvârșiți care aduc la un loc dragostea pentru profesie și cea pentru elevi.
Noi am întâlnit unul aidoma, iar aseară l-am adus în luminile rampei.
E profesorul de geografie Marcel Porof, de la Colegiul Național „Nicu Gane” Fălticeni, antrenorul de olimpici, profesorul cu lipici.
Cu peste 25 de ani de carieră în spate, Marcel Porof este considerat drept un model „de bună practică”, evaluat însă nu în anii petrecuți la catedră, ci în sutele de copii pe care i-a făcut să îndrăgească geografia. “Disciplina disciplinelor”, așa cum îi spune dumnealui.
„Cred că doar pregătirea științifică nu e de ajuns. Dacă nu ai plăcerea de a lucra cu elevul, dacă nu ai răbdarea de a lucra cu el, nu se poate. Iar asta e mai mult vocație decât știință. Să îți dorești să performezi, să îți dorești să îți atragi copiii. Să fii dispus la muncă nenormată”, mărturisește dascălul.
Galeria elevilor excepționali pregătiți de Marcel Porof este bogată, plutonul fiind condus de olimpicii internaționali care au făcut ca România să strălucească în competiția cu școlile de peste hotare.
Cristina Nechifor, directoarea Colegiului „Nicu Gane”, a declarat: „Trebuie să precizăm că nu a fost o întâmplare oarecare, că nu a fost vorba de un singur elev. Reușitele deosebite – aur, argint, bronz – s-au punctat cu nume diferite, iar asta înseamnă efort susținut și muncă individualizată”.
De la elevii domnului Porof am înțeles că te poți naște cu niște calități remarcabile, cu inteligență, iar dacă ai norocul să întâlnești dascălul potrivit, lupta e pe jumătate câștigată. Iar de la el am înțeles că nu de soluții miraculoase avem nevoie în educație. Poate că o simplă revenire la valori precum responsabilitatea, asumarea și prietenia este suficientă.
8. Câmpulungeanca Sylvia Hoișie, cercetătoarea care a dat românilor medicamentul Polidin
Unul dintre cele mai cunoscute medicamente românești a fost Polidinul, un stimulator al imunității utilizat zeci de ani de milioane de români pentru tratarea infecțiilor respiratorii, naso-faringiene, ginecologice și ca adjuvant în terapia cancerului.
Ceea ce este mai puțin cunoscut este că unul dintre cercetătorii care au inventat și brevetat Polidinul este un medic originar din Câmpulung Moldovenesc, dr. Sylvia Hoișie.
Din cei 89 de ani de viață, 61 i-a dedicat medicinii și cercetării. Pe când era o puștoaică fără griji în Câmpulung Moldovenesc, Sylvia își dorea să devină profesoară. În 1940, când era în clasa a III-a gimnazială, a constatat cu stupoare că este privită altfel, că eleva premiantă apreciată de profesori și colegi a devenit paria și a fost așezată în spatele clasei, separată printr-o bancă goală de ceilalți. ”Jidaucă” a aflat că este. ”Când am fost dată afară din școală am fost fericită. Nu mai aveam parte de cuvinte urâte, de jigniri și de înjurături. Am continuat să învăț acasă”, povestește cu voce egală Sylvia. Deportarea în Transnistria i-a schimbat opțiunile profesionale și la întoarcerea din ghetou a studiat medicina.
În octombrie 1941, foștii vecini, colegi de școală, unii considerați chiar prieteni, au dat iama în casele celor deveniți brusc indezirabili. ”Asta e cea mai dureroasă amintire. Mai presus de foamea, frigul și bolile îndurate în Transnistria, a fost durerea provocată de vecini, de colegi, de cei de lângă noi, pentru care am devenit jidanii care trebuiau îndepărtați”.
De la Sylvia Hoișie am aflat istoria Polidinului, un medicament sută la sută românesc, fabricat la Institutul Cantacuzino din Iași, a cărui producție a început cu zece fiole și a ajuns la 15 milioane de fiole pe an. Tot de la ea știm că de aproape 70 de ani locuiește în Iași, însă „acasă” este tot la Câmpulung Moldovenesc, deși aici nu mai are pe nimeni. Doar amintiri. Iar la Cantacuzino, astăzi porțile sunt zăvorâte și iarba crește înaltă pe alei.
9. Geografia succesului se traduce în aur olimpic pentru Sabina Calisevici
Aurul olimpic este un vis la care mulți aspiră, dar la care puțini ajung. Pentru Sabina Calisevici, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, geografia este sinonimă cu succesul. La Olimpiada Internațională de Geografie care a avut loc anul acesta, în luna august, pe tărâm asiatic, în China, Sabina s-a autodepășit și s-a întors acasă cu medalia de aur. A reușit să demonstreze că din umbra Rarăului se pot naște campioni, chiar dacă pentru asta a făcut sacrificii și a muncit enorm timp de trei ani. I-a avut alături și pe colegii de clasă, pe care i-a implicat și care au ajutat-o de fiecare dată cu inima deschisă.
Momentul de glorie de la Beijing a fost unul cu totul și cu totul special, pe care nu-l va uita niciodată.
„Cred că a fost pentru prima dată când mi-a venit să plâng când am aflat un astfel de rezultat, mai ales că la Olimpiada Internațională de Geografie nu se cunosc rezultate preliminare, afli că ești medaliat în momentul decernării medaliilor și atunci a fost un moment într-adevăr emoționant”, a rememorat Sabina impactul cu aurul olimpic.
Iar acum, când se uită în spate, chiar are motive de bucurie. Pe acest drum dificil spre marea performanță, Sabina Calisevici a fost susținută și sprijinită de profesorul de geografie Radu Ciumașu, de la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” Câmpulung Moldovenesc.
Acesta a sintetizat plastic aurul olimpic cucerit în acest an de eleva sa: „Aici lângă Rarău, mă gândeam, ai învățat să-ți ridici privirea, prima treaptă, a doua treaptă, Rarăul, iar vara asta ai ajuns pe Everest”.
Aurul obținut de Sabina la Beijing reprezintă cea mai mare performanță pentru liceul de sub poalele Rarăului. Dascălii și elevii de aici au doar cuvinte de laudă la adresa ei și cred că un asemenea succes va fi foarte greu de egalat. În ciuda reușitei din China, Sabina Calisevici rămâne cu picioarele pe pământ și este conștientă că drumul cunoașterii îi va oferi și alte surprize.
10. Olimpicii pasionați de spectacolul bolții cerești
Paul Rebenciuc și David Turturean, elevi ai Colegiului Național „Ștefan cel Mare” Suceava, împart pasiunea pentru una dintre cele mai vechi științe ale lumii, astronomia.
Grație lor România a strălucit la Olimpiada Internațională de Astronomie din luna octombrie a acestui an.
Paul Rebenciuc, elev în primul an de liceu, a cucerit medalia de aur și premiul I absolut, cu cel mai mare punctaj din competiție la secțiunea Juniori, iar colegul său din clasa a VIII-a, David Turturean, și-a adjudecat bronzul, cu toate că a fost unul dintre cei mai mici competitori.
Prof. dr. Petru Crăciun, îndrumătorul olimpicilor, mărturisește că ”a fost o muncă titanică pentru acești doi copii, dar ne-am dorit să nu ne facem de rușine. A fost o presiune foarte mare pe ei. Vă spun sincer. Mă rugam la Dumnezeu să nu vină dezamăgiți și plângând de acolo, adică să aibă o medalie de gât”.
Însă cei doi puști nu numai că nu au venit plângând, ci s-au întors triumfători, deși s-au bătut cu unele dintre cele mai importante școli de astronomie din lume, cum ar fi cele din India, Coreea sau China.
Paul și David îți lasă impresia că sunt doi oameni mari în corp de copil: zâmbesc puțin, numai dacă e cazul, iar despre reușitele lor, aur, premiul I absolut și bronz, parcă ne bucurăm mai mult noi decât ei. Învață ore în șir, pe brânci, de zici că și-ar da doctoratul, însă când faci ceva din pasiune, cuvântul sacrificiu e nepotrivit. Învață din convingere. Vârfuri ale generației lor, David și Paul au deschis larg fereastra spre cer, de unde nu se mai satură să privească.
