Concepută ca o manifestare a solidarității, a recunoștinței și a carității, ediția din acest an a Galei „Top 10 Suceveni” a fost un spectacol strălucitor și emoționant deopotrivă, un eveniment ce a adunat sute de oameni generoși.
Gala „Top 10 Suceveni” a fost o manifestare organizată în semn de mulțumire pentru 10 oameni speciali, 10 suceveni care au făcut performanță în domeniile în care activează, oameni simpli, dar speciali și inimoși, ce ar trebui să reprezinte repere ale societății de astăzi.
Dincolo de fast și rafinament, dincolo de momentele artistice prezentate, de cei 10 eroi ai județului nostru, organizatorii au dorit să atragă atenția asupra nevoilor cu care se confruntă uncopil de 14 ani, un campion care a adunat deja medalie după medalie la competițiile de atletism la care a participat.
Cât despre cei 10 premianți, ei merită să fie cunoscuți și apreciați, aplaudați nu doar de câteva sute de oameni, ci de un județ întreg, așadar vă invităm să faceți cunoștință cu cei 10 suceveni premiați aseară.
Florin Haidamac, medicul care i-a vindecat inima Rebecăi
De 14 ani, Florin Haidamac e medic la Șerbăuți, în linia I, cum îi place să spună. Are în grijă 2.300 de pacienți, copii și bătrâni, tinerii și bărbații în putere fiind plecați în marea lor majoritate la muncă, în străinătate.
În urmă cu câteva luni, doctorul Haidamac s-a implicat intens pentru salvarea vieții unei fetițe în vârstă de 2 ani, din Șerbăuți, care avea nevoie urgentă de 10.000 de euro pentru o intervenție chirurgicală la inimioară. A scris pe blogul său despre drama Rebecăi, povestea tristă a fetiței a fost preluată de Monitorul de Suceava, apoi de alte publicații și televiziuni și, în scurt timp, inima bolnăvioară a micuței bătea la unison cu alte sute de inimi.
În două săptămâni și jumătate s-a strâns întreaga sumă, micuța din Șerbăuți fiind operată cu succes într-un spital din București.
Florin Haidamac are și un proiect, „Carte pentru medicamente”, prin care vinde cărți pe blogul său, iar banii merg într-un fond destinat achiziționării de medicamente pentru bolnavii care nu își permit tratamentul.
Tudor Crețu, geniul de la Rădăuți
2014 a fost un an de excepție pentru tânărul rădăuțean Tudor Costel Crețu, autor al unei performanțe uluitoare. Cu patru medalii de aur și două medalii de argint obținute la olimpiade internaționale din acest an, Tudor ocupă un loc binemeritat în galeria sucevenilor deosebiți.
În aprilie 2014 a câștigat medalia de aur la Olimpiada de Științe a Uniunii Europene, din Grecia, iar o lună mai târziu și-a adjudecat argintul la Olimpiada Asiatică de Fizică, din Singapore. În iulie a primit argint la Internaționala de Fizică, din Kazahstan, iar în august a obținut două medalii de aur la Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică, de la Suceava. În octombrie a câștigat aurul la Olimpiada Internațională de Astronomie, din Kârgâzstan.
În prezent, rădăuțeanul este elev în clasa a XI-a la Liceul Internațional de Informatică București, o adevărată pepinieră de olimpici, unde a fost cooptat încă de la vârsta de 13 ani.
Tudor este unul dintre acei elevi care luminează cariera unui dascăl, un elev a cărui muncă, împletită cu talent și ambiție, face ca sistemul educațional românesc să pară uneori unul dintre cele mai performante ale lumii.
Din prisma reușitelor din acest an, Tudor reprezintă un vârf al generației sale, un reper al școlii românești, pe scurt, un creator de viitor.
Irina Dorneanu, multipla campioană europeană din Zvoriștea
Irina Dorneanu era în clasa a VIII-a când un profesor de canotaj de la Iași, Sorin Băhnărel, a selectat-o, din toată școala, să practice canotajul.
Nici nu știa să înoate pe atunci, dar a acceptat să meargă o săptămână – două să vadă cum e. A luat-o ca pe-o vacanță. La juniori a fost cea mai bună canotoare ani la rând, fiind multiplă campioană națională și balcanică și mai mereu pe podiumul Europenelor și Mondialelor, rezultate care au propulsat-o, în 2010, în lotul olimpic de canotaj al României și mai apoi în cea mai râvnită barcă a canotoarelor din țară, barca de opt rame plus cârmaci.
În ultimii ani, Irina Dorneanu a câștigat patru medalii de aur la Europenele de canotaj, cu barca de opt plus unu.
În palmaresul ei sunt medalii de aur la campionatele naționale atât de tineret, cât și de seniori, ea urcând și pe podiumul altor competiții internaționale de renume în sporturile nautice.
Lucia Condrea, artista care a salvat inestimabilul tezaur al huțulilor
Artista Lucia Condrea, fiică a Moldoviței, ținut în care sălășluiește, din timpuri străvechi, etnia huțulă, apără cu mari sacrificii „comoara Moldoviței”, cu tot ce are ea mai de preț. În cele 41 de vitrine ale Muzeului Ouălor Încondeiate „Lucia Condrea”, unic în lume prin valoarea artistică deosebită a exponatelor, se găsesc peste 5.000 de ouă, structurate pe trei secțiuni: lucrările unicat ale artistei, ouă încondeiate foarte vechi, colecționate din localitățile locuite de etnia huțulă și lucrări colecționate de autoare de la creatori din 54 de țări.Ouăle sunt lucrate în tehnici diferite, pe care puțini le cunosc. Pe ele se regăsesc simboluri religioase vechi de sute de ani, motive tradiționale de pe cămăși, basmale, ștergare.
Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și distinsă cu numeroase premii în cadrul celor mai importante expoziții și saloane de artă din lume, Lucia Condrea se remarcă prin unicitate. Drept prețuire pentru tot ce face pentru Moldovița, pentru că a păstrat tradițiile huțulilor, Lucia Condrea a primit în acest an titlul de Cetățean de Onoare.
Radu Bercea, humoreanul pictat de Dumnezeu cu cele mai bune acuarele
“Pictura pentru mine este o latură a vieții mele. Prin pictură, de multe ori, mă detașez, uit de necazuri, de suferință”, mărturisea Radu Bercea, artistul cu cea mai intensă activitate expozițională din arealul bucovinean. La 19 ani, era elev la Arte Plastice, la Iași, când, de la o vorbă aruncată unor colegi, a fost arestat de comuniști. Acuzația: uneltire contra ordinii sociale. Cinci ani din viață i-a petrecut în închisori și colonii penitenciare de muncă forțată.
Au trecut de atunci 50 de ani. Cinci decenii în care a impresionat prin lucrările sale grafice, apoi prin tablourile în care parcă a decupat peisaje, oameni, flori, bucăți din lume pictate cu acuarelă, pastel ori culori de ulei, prin caricaturile sale, prin profilurile conturate ale celor ce s-au dovedit a fi “Vrednici de Bucovina” și, nu în ultimul rând, prin imaginile plastice ale infernului trăit în perioada de detenție politică, în cărți precum „Imagini din Gulagul Românesc”, „Memoria Retinei Gulagului Românesc”, „Deportații” ori „Mărturii din Infern”.
Este cetățean de onoare în Rio Negro – Brazilia, în Port Marly – Franța, în Ostrița, regiunea Cernăuți, și, cum putea să lipsească de pe listă, în Gura Humorului.
În micuța sa sufragerie de la etajul al III-lea al unui bloc din Gura Humorului își găsesc loc printre tablouri, sâmbătă de sâmbătă, și copii din oraș, cărora Radu Bercea le împărtășește, gratuit, secretele unei pasiuni care nu moare dincolo de sârma ghimpată.
Gabriel Herea, preotul, ghidul și doctorul în istoria artei de la biserica UNESCO de la Pătrăuți
Preotul Gabriel Herea se confundă de mai bine de zece ani de zile cu biserica monument UNESCO de la Pătrăuți, cel mai vechi lăcaș de cult rămas de la Ștefan cel Mare.
Biserica de la Pătrăuți este mică, dar cu o valoare arhitecturală și iconografică deosebită, și a fost scoasă din anonimat în ultimii ani în urma amplelor lucrări de restaurare efectuate, dar și datorită muncii unui om care este preot, ghid și doctor în istoria artei. Când a venit preotul Herea la Pătrăuți, picturile erau șterse și acoperite de vreme.
Din fericire, șansa a făcut ca lucrările de restaurare să înceapă la scurt timp după ce a preluat parohia.
Preotul a înțeles în scurt timp imensa responsabilitate pe care o are. A făcut un doctorat în istoria artei pentru a înțelege ce este în spatele mesajului iconografic și pentru a oferi turiștilor, români și străini, un ghidaj competent și real.
Biserica de la Pătrăuți a fost numită de academicianul Răzvan Theodorescu „emblema ortodoxiei românești”.
Bogdan Ailincă, Gulliver din Costâna și Părhăuți
În lumea piticilor de la Costâna și Părhăuți, două sate din comuna Todirești, Gulliver nu e un personaj de desene animate, ci profesor de sport.
Practicant de judo și fost campion național al greilor la Sambo Sportiv și Sambo Combat, Bogdan Ailincă a fost repartizat la cele două școli în 2013, iar încă din prima zi a constatat că nici una dintre unitățile de învățământ nu are sală de sport.
În clădirea fostei școli din Costâna, la câțiva metri de actuala unitate de învățământ, profesorul de sport a transformat o încăpere plină cu tot felul de vechituri într-o sală de sport. El a făcut rost de saltele, de spaliere, de mingi noi și le-a făcut copiilor poate cea mai mare bucurie a lor de până atunci.
Astăzi, aproximativ 200 de elevi fac orele de sport în acea sală.
La școala din Părhăuți, Bogdan Ailincă, voluntar vechi al Organizației Salvați Copiii, a reușit să aducă proiectul after school, școala de după școală, proiect de care se ocupă personal, alături de un alt cadru didactic.
Pentru a fi cât mai aproape de liliputanii săi elevi, uriașul profesor s-a mutat în Costâna.
Săptămână de săptămână, seara, Bogdan Ailincă face cursuri de judo cu copiii. Gratuit, cu o singură condiție: să aibă note sau calificative bune la școală și temele făcute. Iar micuța sală de sport de la Costâna e plină de copii la fiecare antrenament de judo.
Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, dinamism în cercetare și inovare
Învățământul superior la Suceava a luat ființă în anul 1963, atunci când actuala Universitate “Ștefan cel Mare”, pe atunci Institut Pedagogic, a pornit la drum cu 127 de studenți și cu câțiva profesori.
După cinci decenii de transformări, cu izbânzi și progres, dificultăți și adversități, misiunea universitarilor suceveni s-a reconfigurat în funcție de provocările și de transformările societății. Astfel, dintr-o universitate orientată masiv spre educație, Alma Mater Sucevensis se transformă într-o instituție dinamică, unde activitatea de cercetare, dezvoltare și inovare constituie o coordonată esențială.
Iar rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Recunoaștere la saloane de inventică naționale și internaționale, zeci de cereri de brevete înregistrate anual la OSIM, proiecte de cercetare și articole publicate în reviste științifice acreditate la cel mai înalt nivel pe plan internațional.
Iar dincolo de toate acestea, este pasiunea fără rezerve a unor oameni și credința că instituția de învățământ superior trebuie, poate și are forța necesară pentru a se înscrie în liga universităților consacrate pentru componenta de cercetare.
Agneta Pal, doctorița care a tratat sute de mii de copii, din trei generații
De aproape cinci decenii are grijă de copiii unui oraș întreg. Primii ei pacienți sunt astăzi bunici, iar copiii și nepoțeii lor au ajuns pe mâna aceleiași doctorițe.
Agneta Pal a terminat Medicina la Cluj, șefă de promoție, și a ales să lucreze la spitalul din Câmpulung Moldovenesc, alături de soțul ei.
Luna trecută, pe 1 noiembrie, s-au împlinit 47 de ani de când doctorița a intrat pe poarta spitalului câmpulungean.
Agneta Pal a ales să renunțe la pensie și să rămână să lucreze la Pediatria spitalului câmpulungean, pentru că unitatea ar fi rămas fără medic de gardă pentru urgențele copiilor.
Doctorița cu părul mai alb decât halatul locuiește de aproape patru ani în spitalul din Câmpulung Moldovenesc și este tot timpul la dispoziția micuților ei pacienți.
„N-aș putea trăi ca pensionară fără meseria asta, am spus că în clipa în care nu voi mai putea profesa nu știu dacă mai pot trăi, deși am familie (…). Cea mai mare bucurie este când un copil vindecat te îmbrățișează, te pupă și-ți mulțumește pentru că l-ai făcut bine”, spune Agneta Pal.
Minu Mititelu, preotul care adună sub acoperișul parohiei sale copii și oameni ai străzii
În Parohia „Sfânta Vineri” din municipiul Suceava funcționează de ani și ani de zile două centre sociale, unul de noapte, pentru oamenii străzii, și unul de zi, pentru aproximativ 30 de copii, care provin din familii aflate în dificultate.
Sunt două proiecte inedite realizate de părintele Minu Mititelu, proiecte care la vremea demarării lor i-au contrariat pe unii funcționari.
“Ce mai vrea și popa ăsta?”, își amintește preotul Minu Mititelu una dintre reacțiile din vremea când se zbătea să înființeze centrul pentru copii. Au trecut de atunci mai bine de 10 ani, iar prin parohia părintelui Mititelu au trecut peste 130 de copii.
Iar iarna, mai ales când temperaturile scad cu mult sub 0 grade Celsius, camerele centrului de noapte pentru oamenii străzii devin neîncăpătoare.
Mulți știu de adăpostul părintelui de la „Sf. Vineri” și vin acolo singuri, în timp ce unii sunt aduși de pompieri, de Poliția Locală ori chiar de angajații de la centru care au un microbuz special achiziționat pentru a-i salva pe cei nevoiași din ghearele înghețului.
“Sunt și ei ființe. E chipul lui Dumnezeu în om. Nu trebuie să-i judecăm, nu știm ce putem ajunge și noi”, spune părintele Mititelu.
