Ei privilegiați, noi indignați… și tot așa

Când parlamentarii și-au votat pensii speciale, noi, alegătorii, oamenii de rând, ne-am indignat. Insuficient, nesimțirea nu se combate doar cu atitudine, ci și cu acțiuni concrete. Au văzut că le-a mers, au plusat. Au votat pensii speciale și pentru aleșii locali, că doar teritoriul le aduce și lor voturi. Noi, indignații, tot cu botul pe labe. Poate doar norocul să ne mai scoată din neputința asta, norocul numit Curtea Constituțională a României. Toți cei nouă judecători ai Curții au decis miercuri că legea privind pensiile speciale ale aleșilor locali este neconstituțională. CCR a constatat că legea nu este clară, că există inegalitate între aleși, iar sursa de finanțare nu este precizată. Evident, în opinia inițiatorilor, detalii lipsite de importanță. Oricine ar veni la putere, oricare ar fi starea economiei naționale, descurcă-se! În contextul reanalizării legii, președintele Curții Constituționale, Adrian Zegrean, a atras atenția asupra unui aspect halucinant. Există o problemă și în privința aplicării retroactive a actului normativ, ceea ce ar face ca și foștii secretari de partid de pe vremea comunismului să beneficieze de pensiile speciale. Trecem peste impertinenta și incredibila consecință și facem calcule, conform datelor oficiale. În forma adoptată, există cel puțin 16.300 de potențiali beneficiari ai legii, iar efortul bugetar numai în 2016 se ridică la 469 de milioane de lei sau aproximativ 105 milioane de euro. Ca să înțelegem mai bine suma, menționez că bugetul Sucevei pe 2015 a fost semnificativ mai mic, de aproape 350 de milioane de lei. Un oraș întreg trăiește un an de zile cu mai puțini bani decât ar ajunge în buzunarele a câtorva mii de privilegiați. Relevant este și calculul care ne arată câte salarii minime pe economie am putea plăti cu această sumă. 450 de mii de români plătiți cu 1.050 de lei brut pe lună și-ar putea dubla venitul dacă acești bani ar merge la ei. Din păcate, 450 de mii de salariați înseamnă 10% din totalul salariaților din România, în timp ce dintre aceștia 40% sunt plătiți cu salariul minim. Probabil că aleșii au făcut și ei acest calcul și au concluzionat că suma oricum nu ajunge pentru toți săracii țării. Ca urmare, ca să nu împartă trei paie la cinci măgari sau, mă rog, la câteva mii, mai bine le dă măgarilor de soi, care știu valoarea banului și mai ales cum să-l cheltuiască. Potrivit aceleiași legi nesimțite, indemnizația specială se cumulează cu orice tip de pensie stabilită în sistemul public de pensii și se suportă din bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Halal investiție, halal dezvoltare. Și când te gândești că peste câteva luni îi vedem iar cum ne cer votul. Iar noi, tot indignați.