Ei fac blat, noi luăm plasă

M-a amuzat comentariul unui student, votant în premieră, pe care l-am întrebat cum e cu „blatul electoral” la care făcea referire deunăzi președintele României. Ei fac blat, mi-a rezumat tânărul în final volutele unui comentariu mai amplu, iar noi luăm plasă. Noi alegătorii, adică. În ceea ce mă privește, nici după reluarea subiectului, prin vocea celui care l-a lansat, domnul Băsescu, n-am înțeles cine cu cine face blat. Dacă la Capitală au o înțelegere Blaga (PD-L) și Diaconescu (PSD) poate fi mai degrabă o chestiune personală, care nu angajează partidele. Partidele, cel puțin la vârf, se dușmănesc sincer. Se știe că vârfurile celor două partide sunt Traian Băsescu, respectiv Ion Iliescu. Între cei doi nu mai există cale de împăcare. Poate face ghidușii Mircea Geoană, scapă o nuanță mai pașnică Boc, eternul politician vertical Boc, dar ele nu contează. Comandanții celor două flotile, cu figuri de pirați hârșiti în războaie, vor victorie sau moarte.
De ce crede tânărul meu interlocutor că noi, alegătorii, luăm din nou plasă? Poate că a făcut doar un joc pamfletar de cuvinte. Apropos de vorbe. Mi-am aruncat privirea pe câteva panouri electorale. În Capitală, Blaga nu vrea discuții, ci soluții. E un nonsens. La soluții nu ajungi decât în urma unor dezbateri. Te consulți cu unii, cu alții. Te consulți în cele din urmă cu electoratul, pentru că interesele lui trebuie să le servești. Chestia cu nu vreau discuții sună cam militărește. Îmi amintește lunile mele puține de elev de școală militară cu termen redus. Ordinul se execută, nu se discută. În democrație e altfel decât în armată. În plus, nici la noi armata nu mai e obligatorie. Un alt candidat, actualmente viceprimar tot la Capitală, scrie mare, în Piața Victoriei, lângă poza lui zâmbitoare: „Acum vin pe strada ta”! Păi ce ai făcut, nene Murgene, de n-ai venit până acum pe strada mea? Ești de atâta amar de ani viceprimar. Ce te-a împiedicat? Te arăți la televizor doar când ninge, pe un bulevard central, preluând porția de înjurături cuvenită în ordine primarilor generali Băsescu și Videanu.
Blaturi, adică înțelegeri subterane, ar fi și prin alte părți. La Ploiești, îmi zice un fost coleg de liceu, campania se desfășoară „pe dedesubt”. Se mișcă dosare, sunt arătate săbii, dar în final competitorii se mângâie amical pe creștet. Să însemne asta că s-a ajuns la o înțelegere privind porționarea cașcavalului? La Piatra-Neamț și Suceava, îmi spune un corespondent al A.M. Press, aparența este de campanie fără ciomege în cap și fără „alianțe împotriva naturii”. Dar, mai zice el, cine le poate afla și înțelege pe toate? În câmpie, de la Slobozia până la Tulcea și Constanța, duelul de vorbe se poartă cu precădere în media locală. Rar unele confruntări mai cu scântei scapă și spre presa centrală. Bucluc mare a ieșit doar la Giurgiu, unde taberele au descărcat una asupra celeilalte pistoale cu gloanțe de cauciuc și ciomege vârtoase, din lemn de corn. Bandajații au ajuns la spital. Ambele tabere, prin reprezentanții lor, au dreptate. Doar alegătorii, ca de obicei, n-au. Ei își conservă dreptul legitim de a lua plasă. Plasa se va întinde cât orizontul, din clipa în care campania se va încheia cu victoria unuia sau a altuia, până peste patru ani, la următoarele alegeri locale.
Sigur, pesimismul cu care m-a contaminat tânărul alegător student poate fi amendat pe alocuri. Mai sunt și oameni vioi, dornici să facă ceva pentru comunitățile care i-au ales. Dacă n-ar fi așa ar fi groaznic. Uniformizarea și generalizarea răului este cu adevărat împotriva naturii. Dumnezeu nu ne lasă pe toți la fel. Istoria localităților României consemnează truda unor primari destoinici care au lăsat în urma lor mărturii memorabile de spirit gospodăresc și viziune întru posteritate. Sunt convins că sămânța lor nu s-a stins.