Un bun prieten din lumea teatrului (a murit acum șapte ani), Ștefan O., preluase o vorbă-snoavă din lumea satului său de pe valea Prutului și ne-o repeta ofuscat ori de câte ori (adică, în cazul lui, ades) afla vreo nedreptate ce-o considera flagrantă: „ei de ce, bre?” O spunea ca la el, la Coarnele Caprei: „ei di ci, bre?” O preiau, fiindcă prea multe-s întrebările făr-de răspuns ce zi de zi cer lămuriri și rămân în coadă de pește. Precum Fănică, întreb și eu: ei di ci, bre? posesorilor miilor de pensii speciale (prezumtiv) diminuate li se acordă o păsuire după pensionare de zece-cincisprezece ani (!) pentru ca (apud Nicușor) „să nu existe o trecere prea bruscă” – iar miilor de pensionari „de trei mii” nu li s-a acordat și lor o „perioadă de tranziție”, în acest caz într-adevăr necesară? Se putea și-n situația lor: un sfert din noua povară luați anul ăsta, restul în anii care vin. Cei cu teșchereaua plină ai „specialilor”, au, ca totdeauna, îngăduință, iar amărăștenilor li s-au tăiat din drepturi subit și peste noapte! N-o fi fost și aici „o trecere prea bruscă”? Pentru bugetul lor, suma retrasă din pensie înseamnă mult mai mult decât ar reprezenta-o reducerile pentru „speciali”, pe care nicidecum nu-i paște falimentul și inaniția! Nesfârșita frăsuială pe marginea unei chestiuni flagrant imorale, detestată de țară și amendată de Uniunea Europeană, are un temei cât se poate de șubred: într-adevăr, procurorul poate fi trimis în miez de noapte să scoată cadavre din fântâni (vorba vine, el doar asistă), judecătorul va fi năpădit de șuvoiul actelor de redactat, dar asta-i profesia ce și-au dorit-o și pentru care-s de excepție retribuit. Nu i-a obligat nimeni să și-o aleagă, poștașul era conștient de la bun început că-și va duce ditamai tașca „per pedes” și chirurgul că-l așteaptă zeci de ore trudnice de stat în picioare în blocul operator. Am văzut că, nu știu pe unde, într-o vreme, poștașii primeau „spor de poștă”! Culmea aberației, așa ceferiștii pot pretinde spor de CFR, tractoriștii, spor de tractor și trompetiștii, spor de trombon! Păi astea li-s meseriile alese, toate, într-un fel sau altul, au vicisitudinile lor, și-i absolut ridicol să pretinzi favoruri speciale pentru activități ce rezultă limpede taman din fișa postului! Nu-ți place ceea ce trebuie să faci, lasă-l pe altul și schimbă-ți meseria! La tv, un primar din Moldova își căina recent subalternii și le cerea exceptări fiindcă-s „primii ce se află în fața cetățenilor”. I-auzi! N-aș zice că „a sta primii în fața cetățenilor” e ceva de rușine, de ocară, și de mare primejdie, dar cine alții s-o facă dacă nu chiar dumnealor, pentru asta rânduiți și plătiți de stat în posturile cu pricina?
Mai toată lumea a acceptat ideea că avem un aparat funcționăresc extrem de puhav, dar când să se rupă coada pisicii, sare toată motănărimea cartierului să bage depeșă „sus” spre a-și apăra nevoile și neamul! Radeți ce vreți, dar nu vă atingeți de ograda mea! Dintr-o dată, indezirabilii devin strict necesari: dacă X dispare din statul de funcțiuni, se blochează Uniunea Europeană, dacă dispar doi din consiliul de administrație oricum păguboși și inutili, Doamne ferește, se dărâmă balamalele progresului industriei! Cu un singur Bolojan pe timonă și cu un căpitan șovăielnic, ajungem la un finiș cât de cât acceptat doar printr-o fericită minune a resteului! Pe care, în poveștile lui Ispirescu, o rezolvă apariția salvatoare a șvanțuil de aur. De l-am avea, n-ar fi chiar mulțumire generală, că nu asta-i starea de agregare a românilor, dar barem s-ar mistui bună parte din scandalurile momentului. Deocamdată, vrem să înaintăm punând un pas înainte și, repede, jumătate înapoi. Cum-necum, marile și adevăratele nesimțiri naționale se „prologhează”, curajul mioritic se tot subțiază și decizia fermă se înmoaie, toropită de readucerea pe tapet a zicerii la fel de mioritice „noi vrem egalitate, dar nu pentru căței”. Absolut incredibil, începând de anul ăsta, întreg personalul Curții Constituționale își va primi gratuit medicamentele, într-un total de 700.000 de lei lunar! Noaptea minții, amărâtului de pensionar i se știrbești grav venitul (cu motivația ostoirii sărăciei sistemului sanitar) și, în același an, se acordă noi gratuități la medicamentele unora dintre cei mai bine plătiți și răs-plătiți slujbași ai României! De azi încolo, Președintele CCR, care primește, în mare, 615.000 de lei lunar, va avea și antinevralgicele gratuite! „Ei di ci, bre?” ar avea toată îndreptățirea să întrebe Fănică din Coarnele Caprei, numai că din nou n-o să-i răspundă nimeni.
Pe vremea lui Ceaușescu, tot ce nu-și afla rezolvare fezabilă se trecea abil în contul viitorimii, cu apostila „nu-i momentul!” Formula s-ar cuvine reluată. Acum, chiar că nu-i deloc momentul grevelor, oricum altfel denumite după șmecheria lui Putin, care a preschimbat ditamai războiul hâd în „operațiune specială”. Da, am avea curajul gesturilor majore, cu o singură condiție: să nu afecteze fărâmă din propria tihnă. Drept pentru care revin la întrebarea amară a lui Fănică din Coarnele Caprei: „ei di ci, bre?” Adaug: și până când?
