Ei cu șutul, noi cu gura

Ei, păi dacă începe Liga (aia bună, adevărată, nu a lui Mitică) atunci înseamnă că miroase a primăvară. Prima primăvară cu adevărat europeană pentru noi toți, nu numai pentru fotbaliști. Iar ăștia, originali cum îi știți, după ce ne-au tocat mărunt, ani de zile prin purtătorul lor oficial de vorbe simțite, tot Mitică, spunându-se că „fotbalul românesc e înaintea societății, e de multă vreme în Europa”, ei bine, tocmai acum fotbalul nostru dă să iasă de acolo unde intrarăm cu toții. De unde rezultă nu atât faptul că Europa nu ne vrea, ci mai degrabă că noi nu o vrem de-ai naibii, dovadă că facem exact altceva decât toți ceilalți. Vă mărturisesc că îmi lipsește enorm cel mai spectaculos campionat din Europa, cel spaniol, pe care nu-l mai putem vedea de când BOOM TV l-a monopolizat. Poate și de asta Steaua a părut complet surprinsă, până la năuceală, de ceea ce știe, poate, vrea și arată Sevilla, o echipă oarecum „de pluton” până în ultimul an când culmea!!, pare a avea de gând să ia și campionatul Spaniei, o competiție parcă ceva mai grea decât ăstea două! Nu glumesc deloc când spun asta. Gândiți-vă doar care echipă din lume s-ar putea impune în fața Barcelonei, a Real-ului, Valenciei și altor câteva într-un parcurs de vreo 9 luni, cât durează la ei campionatul. Un campionat în care Deportivo la Coruna, echipa care făcea furori anii trecuți în Liga Campionilor, se zbate acum în anonimat ! Diferența cea mai vizibilă dintre noi și toți ceilalți europeni în plan fotbalistic este de abordare a disputei. Nu reușesc să văd pe nicăieri vreun letargic, vreun leșinat sau adormit. Toți joacă nebunește, la limita epuizării totale, indiferent că-s anonimi sau superstaruri. Și au cu toții și a doua grijă: cum prind mingea, buf la poartă! Trag toți de rup, de la orice distanță și din orice poziție. Greșesc mult, dar greșesc șuturi, nu pase de-a latul și înapoi. Nimeni nu mai trage de rezultat, așteptând fluierul final al unui amărât de 1-0. Ei, la noi meciul „adevărat” e abia după fluier: ne batem în vorbe de n-avem aer. Timp în care ăilalți deja s-au culcat, că mai au de șutat și mâine, și poimâine…