Gică Buzatu, istoricul ăla bătrân și urât la exterior și interior, care mai are puțin și ia trenul spre gările iadului, e un mare animator al mitingurilor unde sunt spălate de jeg osemintele lui Corneliu Zelea-Codreanu. De-un timp, și-a tras aproape un locotenent pe măsură. Pe Victor Roncea, care și ăla are grave probleme cu etajul pentru astupat gâtul, să nu plouă în el.
A-i reabilita pe legionari e o crimă, pentru că ei sunt niște criminali de cea mai coborâtă specie, indiferent că poartă nume de top, ca Eliade sau Cioran.
Dar destul cu considerațiile personale. Vă rog acum să mă lăsați să vă redau mai jos un fragment scris de inegalabilul Geo Bogza. Un fragment din anul 1955, extras din pamfletul „Ei au pe mâini vechi pete de sânge”, care ilustrează foarte clar modul în care aceste jeguri descreierate – pupate azi cu adorație în oasele curului de cuplul Buzatu & Roncea – amestecau semnul crucii cu semnul apăsării pe trăgaciul armei de foc.
„Așa l-au scos legionarii, pe un pat de spital, pe Mihai Stelescu pe care hotărâseră că trebuie să-l pedepsească. L-au înconjurat zece inși, cu revolverele în mână și, după ce s-au închinat, au slobozit în el treizeci și șase de gloanțe. Apoi s-au închinat din nou și, punând mâna pe o bardă, s-au apucat să-l ciopârțească, amestecând credința cu sângele crimei, transformând acel lăcaș de alinare a suferințelor într-un loc de supliciu, într-un abator.”
Mihai Stelescu fusese legionar și el, dar săvârșise greșeala de a-l critica pe Căpitan. Iar Căpitanul nu admitea așa ceva. Ca să fie complet tabloul pictat cu sânge, „mistica morții a fost dusă atât de departe, încât s-a ajuns la strigătul absurd «Trăiască moartea!»”
Acuși va fi sărbătoarea sfântului Paște. Și n-ar fi rău să ne gândim la crimele înfiorătoare comise sub egida creștinismului. Pogromurile, cruciadele, operele inchiziței spaniole sau ale legionarilor români…
La ce mai e bună credința?
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
