– Radu Beligan, Marin Moraru, Carmen Stănescu, maeștrii teatrului românesc, au „încălzit” Bucovina cu talentul și măiestria lor
– Câteva sute de spectatori au simțit vibrația marilor actori bucureșteni și i-au răsplătit cu flori și aplauze la scenă deschisă
Revenirea spectacolului de teatru „Egoistul” pe scena suceveană a fost o adevărată sărbătoare pentru publicul bucovinean, care a umplut marți seară sala de spectacole a Casei de Cultură, chiar dacă afară se înregistrau minus 20 de grade Celsius. La un an de la premiera acestui spectacol, piesa se bucură de un succes enorm, grație marilor actori Radu Beligan, Marin Moraru, Carmen Stănescu, dar și colegilor mai tineri de la Național. Maestrul Beligan este personajul central – Léon Saint-Pé – un scriitor care se luptă cu anii grei ai bătrâneții, cu cunoștințele destul de limitate ale medicului care-i „ia pulsul” și-l tratează (prea puțin) de gută, cu o prietenie neîmpărtășită din partea unui coleg din tinerețe, cu lăcomia și răutatea soției, „pe post de scorpie”. Léon Saint-Pé suferă din cauza dorințelor de nestăvilit ale copiilor care-i cer mereu bani, și de dorința nedreaptă a amantei, mult mai tânără decât el, de a deveni vedetă.
Nu m-a interesat nici reacția presei, nici a cronicarilor, ci am vrut să știu doar sentința publicului
– Maestre Radu Beligan, la 88 de ani sunteți tot pe scenă… Care este lucrul cel mai prețios pe care l-ați oferit oamenilor de-a lungul timpului?
– Respectul. Nu m-a interesat nici reacția presei, nici a cronicarilor, nici a celor mai mari specialiști, ci am vrut să știu doar sentința publicului, pentru că el este partenerul nostru cel mai fidel. Jucând sute și sute de personaje, te încarci cu atâtea biografii încât, atunci când intră în scenă un actor care are un statut de vedetă, să spunem, el trage cu el o trenă, nu vine singur, gol, toate amintirile care se leagă de prezența lui… Tu, ca spectator, imediat faci conexiunile: l-am văzut și în acel rol, și în acela, și dintr-o dată ca actor capeți un credit și o legătură de amiciție care-i foarte propice unui bun contact. Iar aplauzele publicului ne copleșesc, normal!
Rolul soției părăsite, dar care nu suferă prea mult din cauza relației extraconjugale a soțului, este interpretat de marea doamnă a scenei românești, Carmen Stănescu, despre care unii spun că este „legenda vie a ”. Ea face un rol agreabil. Plină de imprevizibil, spontană, Carmen Stănescu își duce cu succes rolul de „scorpie”. Urmărește și ea, ca mai toată lumea din jurul lui Leon, averea, moștenirea, călcând de multe ori peste principiile familiei.
Ești o scorpie superbă!
– Ce înseamnă pentru Carmen Stănescu, la 81 de ani, rolul jucat în „Egoistul”?
– Este ceva nou. Nu este un rol pe întreaga întindere a spectacolului. Este un rol destul de greu. M-am temut puțin de el pentru că este un rol de scorpie, este nevasta acestui Leon… Este a dracului, este rea, îi reproșează bărbatului tot timpul. Dar dacă Dan Puric a venit după primul spectacol și m-a sărutat, și mi-a spus , atunci chiar nu am muncit degeaba.
Soțul actriței, Damian Crîșmaru, joacă în această piesă rolul lui Gaston, prietenul nerecunoscător care, în ciuda unei voci profunde, de om serios, dă multă savoare comediei. Replicile sale pline de ironie fină, „cu parfum franțuzesc”, stârnesc hohote de râs în rândul spectatorilor.
Marin Moraru, „Marinuș”- pentru prieteni, interpretează rolul doctorului preocupat mai mult de sănătatea sa, decât de cea a pacientului. Este hilară situația în care Léon Saint-Pé ia pulsul propriului medic, speriat de boala care ar putea să-l bântuiască. Intervențiile scenice ale menajerei, personaj interpretat de Sanda Toma, și replicile ei tăioase, guturale, dau mult farmec spectacolului. Ea tună și fulgeră împotriva țevilor ce ar putea să se prăbușească, un adevărat pericol pentru locuința scriitorului. În acest spectacol s-a îmbinat cu succes talentul și experiența actorilor mai învârstă cu prospețimea și ingeniozitatea celor mai tineri. Lamia Beligan, fiica maestrului Beligan, se impune prin frumusețe și fermitate. Ea este în această piesă o tânără soție și mamă, dar care s-a săturat de plicticosul ei soț, însă nu are curajul să-i mărturisească dorința de a divorța, și, de aceea, îl roagă pe tatăl său să o facă în locul lui. Cesonia Postelnicu, în rolul celeilalte fiice a lui Saint-Pé, e un gen de femeie mai ușuratică. Se impune prin frumusețe, dar viața sa ușoară este ușor vizibilă prin gesturi și atitudine. Ea se îndrăgostește mereu de bărbați, alții și alții, toți săraci, și care așteaptă să fie întreținuți de iubită, prin intermediul scriitorului. Amanta scriitorului, rol interpretat de frumoasa Medeea Marinescu, aleargă după titluri, după vedetisme, în timp ce bietul scriitor, trecut de a doua tinerețe, îi suportă cu stoicism mofturile… de frica singurătății. Spectatorii se amuză și la efortul amantei de a-și îndulci amantul, de a-i reproșa lipsa de interes față de ea…, în timp ce acesta sforăia. Unicul fiu al scriitorului este jucat de Silviu Biriș, un tânăr chipeș, care nu întâmplător a fost ales de Beligan pentru acest spectacol, el este și talentat. Rolul lui Bernard a fost interpretat de actorul Mihai Niculescu, care a „convins” că este un soț pisălog, plicticos, chiar s-a declarat imbecil, și a acceptat fără prea multe ifose infidelitatea soției.
„Egoistul” – un fel de piesă testament
„Egoistul” este ultima piesă scrisă, în 1981, de către Jean Anouilh, care, după cum susține maestrul Beligan, este „un fel de piesă testament”. „Este opera unui om care știe că va pleca și ne înfățișează viziunea lui asupra lumii contemporane, o viziune lucidă, puțin cinică, despre viață și moarte, despre iubire și căsnicie, despre părinți și copii, despre sănătate și boală, despre prietenie, despre egoism și generozitate și… at last, but not least (ultimul, dar nu cel din urmă), despre teatru și dramele lui contemporane”, a spus marele actor și regizor Radu Beligan, care împreună cu Liviu Dorneanu a realizat traducerea și versiunea scenică a textului.
Spectacolul s-a dovedit a fi unul plin de savoare și dramatism în același timp, un mod impecabil de a satiriza discuțiile și problemele ce se ivesc între soți, părinți, copii și părinți, între prieteni, „egoiști”, între oameni, în general.
