„Egiptul antic” – „pictură cu acul”

La Muzeul de Științele Naturii din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava se deschide marți, la ora 12,00, sub egida Forumului Democrat al Germanilor din Bucovina (organizația locală și regională) expoziția de „pictură cu acul”, cu genericul „Egiptul antic”, a artistei sucevene Erika Popa. Născută în comunitatea germană din Cernăuți, dar cu statut de suceveancă din anul 1959, Erika Popa, absolventă a clasei de pian a Conservatorului din „Mica Vienă” (cum era numit Cernăuțiul de altădată), a inventat tehnica de lucru a „picturii cu acul” cu mai bine de cinci decenii în urmă și a promovat-o și predat-o ca profesoară în cadrul secției de Artă Populară de la Școala Populară de Artă din municipiul Suceava, secție pe care a înființat-o și pe care, sub îndrumarea ei, au parcurs-o și absolvit-o trei promoții de cursanți. Prima lucrare realizată în această tehnică de lucru deosebită (în care, așa cum spune ea, „am înlocuit penelul pictorului cu acul de cusut, iar vopselele cu ața colorată”) a fost o reproducere după un peisaj aparținând pictorului rus Ivan Ivanovici Șișkin, o reușită care a încurajat-o să persevereze și să-și perfecționeze maniera de lucru pe care a împărtășit-o apoi și elevilor săi. Ulterior a încetat să mai facă reproduceri și a început să creeze propriile sale modele, desenate mai întâi pe hârtie și transpuse apoi cu indigo pe pânza de lucru. Erika Popa, care, când vine vorba să vorbească de vârsta ei, spune cu cochetărie și umor că e „născută mai devreme”, mărturisește că pentru a putea realiza astfel de lucrări „trebuie să întrunești patru elemente: talent, simțul culorii, pasiune și multă, multă răbdare”. „Dacă în pictura de șevalet – subliniază ea – faci o greșeală poți să o remediezi, să ștergi și să revii cu culoarea dorită, dar în pictura cu acul trebuie să mergi bine din capul locului”. Se preocupă în permanență să-și procure sculele și papiotele de ață colorată cu cele mai diverse nuanțe, multe dintre ele fiindu-i trimise de prieteni din străinătate. Nu lucrează cu fir de mătase pentru că nu dorește ca lucrările ei să aibă „un luciu artificial”. A avut mai multe expoziții în anii ’60 – ’70, iar după 1989 prima manifestare pentru public a fost cea de anul trecut, când, sub genericul „Fluturi exotici”, a prezentat peste 100 de piese, mici tablouri „pictate cu acul” care reproduceau cu fidelitate cele mai spectaculoase specii de fluturi din toate continentele lumii, de la cei din bazinul Amazonian sud-american, la „fluturii paradisului” din Madagascar și „bijuteriile nocturne” din fauna papuașă, până la cei trăitori în arealul european. Anunțată încă de atunci, când spunea că lucrează la o nouă colecție alcătuită din cca. 40 de piese, expoziția „Egiptul antic” ne prezintă, într-o desfășurare captivantă, chipuri de faraoni și de zei, piramide și sfincși, scribi și scene de viță sau de ritual din civilizația Nilului de odinioară.