Egalitate, dar nu pentru căței

Înaintea meciului cu Bayer l-am auzit pe Lupescu perorând la marginea terenului. Cică n-ar fi rău ca Dinamo să facă un egal, ar avea calificarea aproape asigurată și i-am ajuta și pe nemți în felul ăsta! Omul părea că vorbește serios, îi și vedea pe dinamoviști în situația de a împărți pomeni pe la case mai mari. Sau poate se simțea obligat să facă lobby pentru fosta sa echipă, la care a mâncat atâția ani o pâine albă. Uite că mai era o zi până la luna cadourilor, așa că alde Niculescu și compania nu s-au mulțumit, și bine au făcut, cu un rezultat împăciuitor. Să facem o concesie astăzi, de ziua națională, și să spunem că Dinamo a luptat de fapt pentru România, pentru propășirea ei, aflată într-o încleștată dispută pentru punctele europene cu Germania… După feliuța obligatorie de lămâie, să admitem că echipele noastre strâng puncte în primul rând pentru ele, că doar de-aia există clasament. Că apoi vin câte unii care se bat cu pumnii în pieptul lor de patrioți e deja altă problemă. Este ca și cum eu, după o mărire de salariu, ceea ce vă doresc și dumneavoastră!, aș spune că sunt bucuros în primul rând pentru că voi contribui cu mai mulți bani la buget… În realitate, cu aceste trei puncte, Dinamo rămâne în lupta pentru primul loc, adică pentru un culoar mult mai bun în “treiejdoimi”. Că asta înseamnă acum primăvara europeană, un fel de turul doi de pe timpuri! Dar nu e vina nimănui pentru asta, cu atât mai puțin a fotbaliștilor noștri, și noi și ei suntem sub vremi.
Înainte la fiecare tur știai una și bună, trebuia să dai de pământ cu echipa din fața ta. Fiecare tur era ca un pahar zdravăn de vin bun. Cu cât avansam, cu atât ne clătinam mai tare, până când, mai devreme sau mai târziu, cădeam lați. Acum paharele sunt mult mai multe, dar vinul e șprițuit. O iau la vale pe șoseaua gâtului și ne minunăm cât putem să ținem la băutură. Hai la mulți ani România, te pupăm! Hâc…